Please Register! on our site to be able to write messages reply to blogs and participate on our discussion forums. Click here if you forgot your password.
Parc
- Când nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu [12.06.08 11:41]
- Cuvinte reci de pe buze uscate [23.01.08 23:15]
- Solutii IT [17.08.07 13:08]
- Functia ambigua a televiziunii [12.08.07 12:39]
- Biblia si drepturile omului [14.02.07 11:59]
Downtown
- 10 lucruri care .... [20.07.08 08:35]
- jocul cuvintelor [20.07.08 08:34]
- Vorbind fara cuvinte [20.07.08 08:32]
- OurMiniCity!!! [20.07.08 08:31]
- vreau sa ma rog pentru ... [20.07.08 08:28]
FericeFriday, 16.02.07
Autor: Andreutza
Privirea ta a costat prea mult… despre inimi zdrobite, moartea celor dragi, cancer ce nu intreaba, ci fura, despre suflete ce nu vor sa doarma de tristete, nu vreau sa scriu azi!
Pe cer sunt nori si in mine e soare. Lumina, ca si oprimism, nu ca Dumnezeu, transpira cu stropi de vointa. Da! Bucuria e un act de vointa. Fericirea nu depinde de context, ci de caracter. Ea nu e a celor ce au, ci a celor ce iau ce e mai bun din viata, a celor ce dau ce e mai bun din ei, a celor ce refuza sa vada ca paharul acela, afurisitul, e pe jumatate gol, sau ca poate trei sfert din el s-a scurs, sau, in cazuri cu adevarat nefericite, mai are doar doi stropi amarati de bine in el...
Ferice de cei ce privesc paharul “din perspectiva cerului”, adica de sus, de unde pare vesnic plin, si nu din lateral unde orice picatura in lipsa e observata cu usurinta.
Ferice de cei ce canta chiar daca suna fals,
de cei ce danseaza, chiar daca nu stiu pasi,
de cei cad, iar apoi se ridica,
ferice de cei ce nu invata pentru note,
de cei ce sufera zambind,
de cei ce observa florile prafuite ce cresc in mizeria de la coltul trotuarului,
de cei ce plang gratie dragostei si nu singuratatii,
de cel ce descopera o carte buna, despre care nu a auzit nimic, niciodata,
de cei ce fac cadouri,
de cei carora le place compania propriei lor persoane,
de cele ce mananca fara sa numere caloriile sau sa privesca la ceas,
ferice de cei ce nu uita ca viata e una, ca modul in care o framanti are consecinte, ca paharul trebuie privit de sus, si ca acesta e umlut tot de Sus.
Privirea ta a costat prea mult… despre inimi zdrobite, moartea celor dragi, cancer ce nu intreaba, ci fura, despre suflete ce nu vor sa doarma de tristete, nu vreau sa scriu azi!
Pe cer sunt nori si in mine e soare. Lumina, ca si oprimism, nu ca Dumnezeu, transpira cu stropi de vointa. Da! Bucuria e un act de vointa. Fericirea nu depinde de context, ci de caracter. Ea nu e a celor ce au, ci a celor ce iau ce e mai bun din viata, a celor ce dau ce e mai bun din ei, a celor ce refuza sa vada ca paharul acela, afurisitul, e pe jumatate gol, sau ca poate trei sfert din el s-a scurs, sau, in cazuri cu adevarat nefericite, mai are doar doi stropi amarati de bine in el...
Ferice de cei ce privesc paharul “din perspectiva cerului”, adica de sus, de unde pare vesnic plin, si nu din lateral unde orice picatura in lipsa e observata cu usurinta.
Ferice de cei ce canta chiar daca suna fals,
de cei ce danseaza, chiar daca nu stiu pasi,
de cei cad, iar apoi se ridica,
ferice de cei ce nu invata pentru note,
de cei ce sufera zambind,
de cei ce observa florile prafuite ce cresc in mizeria de la coltul trotuarului,
de cei ce plang gratie dragostei si nu singuratatii,
de cel ce descopera o carte buna, despre care nu a auzit nimic, niciodata,
de cei ce fac cadouri,
de cei carora le place compania propriei lor persoane,
de cele ce mananca fara sa numere caloriile sau sa privesca la ceas,
ferice de cei ce nu uita ca viata e una, ca modul in care o framanti are consecinte, ca paharul trebuie privit de sus, si ca acesta e umlut tot de Sus.
RSS 2.0 feed, print, email this article:
- RSS 2.0 feed of this article, including comments.
- You can [print] this article or [email] it.
Comments:
Add new comment:
Comments can be submitted only by registered users.
© 2006 aercurat.com | All rights reserved
prunc plin de bunatate, suflet crud ce astepti inca vindecare, ferice de tine ca dai din experientele tale si torni si in paharele noastre din picaturile ramase tie!
raspunde acestui comentariu Friday, 16.02.07, 09:41:00mi'o fost dor, foarte dor sa te citesc! demult mi'era gandul spre tine! mi'o facut mult bine! multumesc! tu intotdeauna ma imbucuri!
Superb .. nu m-am putut sa ma abtin sa nu exclam superb!
raspunde acestui comentariu Friday, 16.02.07, 10:42:28Poate vorba :"aurea mediocritas" (calea de mijloc e aurita) e adevarata. Poate cei mai fericiti sunt cei care vad nu doar partea plina ci o vad si pe cea goala in acelasi timp si reusesc sa fie ok. E greu sa nu privesti din lateral din moment ce nu zbori tot timpul! haha.
raspunde acestui comentariu Friday, 16.02.07, 12:40:51ce tare spus, Anca... ii asa de adevarat ca nu zbori tot timpul...da' pe mine daca ceva ma face sa fug,cand nu pot zbucand nu pot umbla, este imaginea paharului privit de sus... este visul si amintirea zborului!
raspunde acestui comentariu Friday, 16.02.07, 18:07:44fain..
raspunde acestui comentariu Friday, 16.02.07, 19:31:38love it
raspunde acestui comentariu Saturday, 17.02.07, 01:31:53Commentu' meu
).... numa' acuma il recitesc, am vrut sa zic k dak ceva ma face sa fug, cand nu pot zbura, sa umblu cand nu pot fugi, sa ma tarasc cand nu pot umbla este...
raspunde acestui comentariu Saturday, 17.02.07, 12:50:02stiti ceva, oamenilor? fara sa vreau sa "cer comment'uri"... asa cunt intr'o perioada in care imi prinde bine sa stiu k a folosit cuiva ce am zis, scris eu... multumesc!
raspunde acestui comentariu Saturday, 17.02.07, 12:51:26Foarte fain ai surprins in cuvinte o lectie de viata... felicitari!
raspunde acestui comentariu Saturday, 17.02.07, 15:40:45Da Andreutza .. nu te superi daca il adaptez un pic nu mult si il citesc in adunare
raspunde acestui comentariu Saturday, 17.02.07, 18:42:23vai... cum sa ma supar? ma bucur tare mult
raspunde acestui comentariu Saturday, 17.02.07, 21:47:27andreutza, eu daca as putea sa zbor, nu m-as uita in jos la paharul meu de acolo - acela tine de pamant. privit de sus sau de departe el pare o nimica toata. Eu daca as putea zbura probabil as privi in sus sau la peisajul din zare. Poate daca as privi in jos in timp ce zbor, ma gandesc ca as avea rau de inaltime. haha.
raspunde acestui comentariu Monday, 19.02.07, 11:36:35chestia e ca privit de sus sau nu, paharul nostru e acolo si este asa cum este. Avand in vedere ca aici pe pamant imperfectiunea este impletita in orice aspect al vietii noastre, nu cred ca putem spune ca ea este altfel decat este din orice unghi am privi-o. cu toate acestea, noi putem sa o transcendem, pentru ca ea nu ne va defini pentru totdeauna, datorita lui Dumnezeu. Cu toate acestea, ea ramane ce este, aripile sunt un cadou. si ele ne sunt date sa ne desprindem de ce am fost si suntem si sa tintim la un alt pahar - care este in prezenta Lui, in cer. Acela este cu adevarat plin.
raspunde acestui comentariu Monday, 19.02.07, 11:51:01e minunat ceea ce ai scris... oricum coment-ul meu e destul de intarziat
.
raspunde acestui comentariu Monday, 19.02.07, 16:09:38dar... in acelasi timp mi se pare de un dramatism infricosator totul...
oare ce e in sufletul tau..?
orice ar fi, fii binecuvantata!!!!
raspunde acestui comentariu Monday, 19.02.07, 16:12:15tu. si odata cu tine, toate visurile tale...
totusi, nu voia ta sa se faca, ci voia Sa...
multu philo... chiar nu sunt bine... da'... asta conteaza mai putin... ferice de ei care sufera gratie dragostei si nu singuraratii
raspunde acestui comentariu Tuesday, 20.02.07, 15:51:34am citit multe chestii dragute in viata mea.dar ferice de mine o fost cand am citit articolul asta.e f.frumos.ferice de tine, ca Dl o pus in tine darul asta.
raspunde acestui comentariu Friday, 20.04.07, 13:53:35