Autor: Marius Dobondi

Ei bine, iată că a început... statul la cozi, aglomeraţia sufocantă, adulmecarea mirosului de sărbători cu nări fremătând de nerăbdare şi încântare, căutarea de semnificaţii cât mai profunde ale sărbătorii.
Cum ne va găsi amintirea întrupării Luminii?
Căci – indiferent ce veţi auzi, cum că, de fapt, Isus n-a cerut o celebrare a momentului întrupării Sale; că am pierdut adevăratul scop al sărbătorii, că acum curtăm doar bradul, cadourile, curăţenie, mâncarea, că de fapt nici n-ar trebui să ne alăturăm acestei sărbători care nu mai are nimic de-a face cu Isus – vine acea seară ce provoacă fiori, aşternând peste noi, asemenea fulgilor de zăpadă, Amintirea, minunata Amintire ce ne dă speranţă, ce ne luminează drumul noului an.

Vă doresc un Crăciun cu inimi luminate şi bucurie în obraji... şi un an cu cât mai puţine umbre în suflet!