Please Register! on our site to be able to write messages reply to blogs and participate on our discussion forums. Click here if you forgot your password.
Parc
- Când nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu [12.06.08 11:41]
- Cuvinte reci de pe buze uscate [23.01.08 23:15]
- Solutii IT [17.08.07 13:08]
- Functia ambigua a televiziunii [12.08.07 12:39]
- Biblia si drepturile omului [14.02.07 11:59]
Downtown
- Dedicatii Muzicale si nu numai [05.07.08 03:09]
- Ce-ai spune daca.... [05.07.08 02:28]
- dorinta corrupta :) [05.07.08 02:27]
- 'zicatori' [05.07.08 02:26]
- Ce pot face cu el... [05.07.08 02:24]
Gara vietiiTuesday, 22.03.05
Iubesc gara. Iubesc gara pentru ca ma invata mai multe decat o scoala, decat un parinte, decat o carte… ma invata OAMENI… ma invata diferente. Imi deschide ochii. Imi ridica sufletul….. imi inalta privirea…
Gara mi-a devenit prietena si nu ezit s-o vizitez de cate ori am ocazia. Vad oameni, oameni adevarati, oameni simpli, tarani, oraseni, familii, singuratici, tineri, batrani, toti laolalta. Toti trec. Toti trecem… ma uit la unii si ma indentific cu ei. Ma uit la altii si-mi zic: asa niciodata… dar viata e o gara… te urci dintr-un tren in altul, si-mi reformulez gandul: niciodata nu spune niciodata… pentru ca niciodata nu stii unde te duce trenul…
Ma uit la sinele care se incurca si se descurca, la nodurile de cale ferata, la liniile paralele… imi amintesc de relatiile mele… imi amintesc de toti aceia care s-au plimbat altaturi de mine intre peroanele vietii mele. Imi amintesc de cei care au trecut pe langa mine fara sa am nici o tangenta cu ei… si sufletul meu e o gara, si trenuri vin si pleaca… dar sinele ramane…ocazii ratate, trenuri pierdute…
Stiati ca viata mea are si ea un chiosc de ziare? stirea zilei se vede pe fata mea… are un birou de informatii: vrei sa stii din ce directie si la ce ora a ajuns ultimua durere? Intreaba-ma… am si o bucata de suflet in renovare, dar dupa cum imi aminteste gara clujului… renovarea e continua… si-mi amintesc de toate garile si proiectele uitate in renovare. De toate planurile si visurile abandonate din “lipsa de fonduri”, lipsa de motivatie, lipsa de chef sau de incurajare…
si uite asa ne plimbam toti dintr-o gara in alta. Suntem trenuri si suntem gari… oameni vin si pleaca, sanse anuntate si neanuntate, ocazii intarziate sau venite la timp…
un oras . o gara . Un suflet . O viata. O destintatie?
emma
RSS 2.0 feed, print, email this article:
- RSS 2.0 feed of this article, including comments.
- You can [print] this article or [email] it.
Comments:
Add new comment:
Comments can be submitted only by registered users.
Ce trist este sa fii o gara! Sa nu vina nimeni sa ramana ci sa vina doar cu gandul sa plece... No bine, e personalul care lucreaza la gara, dar si ei vin tot cu gandul ca vor pleca dupa servici acasa.
raspunde acestui comentariu Tuesday, 22.03.05, 08:27:25Uneori si eu ma simt ca o gara... Dar intr-un fel e fain, pentru ca orice ai fi pe pamantul acesta pana la urma nu ramanem in acelasi loc. E mai trist sa fii o casa in care vii sa ramai, dar stii undeva in adancul inimii ca pana la urma tot va fi parasita, e doar o chestiune de timp. Durerea despartirii in cazul casei este mai puternica decat in cazul garii... Asa ca nici nu stii, pana la urma cum e mai bine sa fii....
excelenta comparatia..
raspunde acestui comentariu Tuesday, 22.03.05, 21:37:40Ma gandesc la Octavian Paler. "Viata pe un peron", este prima carte care a adus binecuvantari in sufletul meu. Stai pe un peron, astepti trenul vietii si te intrebi incotro...
raspunde acestui comentariu Friday, 25.03.05, 12:08:20Daca pierzi trenul, daca nu este cel bun, daca nu merge spre destinatia dorita, daca...
Emma, desi stam pe un peron, intr-o gara... exista Cineva care ne conduce in hatisul triajului...
Multumesc pt profunzimea gandurilor.
Esti binecuvantata cu darul profunzimii.
meo
ce ar fi o gara fara un sef de gara care sa coordoneze pe acar, pe franar, pe impegat? ce ar fi viata mea fara un EL care sa puna ordine, sa dea sens, sa spulbere haosul si sa continue renovarea? trenuri si in acelasi timp gari, mizerie dar in acelasi timp ordine si sens...
raspunde acestui comentariu Sunday, 27.03.05, 11:41:11relizam zilele trecute cat de perfect este "timingul" lui Dumnezeu in gara mea... ma uitam inapoi la un tren tare greu care a trecut prin gara mea si cu multa framantare si zbucium in vagoane, s-a oprit pentru cateva luni bune. oricat am incercat sa-l trimit mai departe, s-a ruginit cu incapatanare pe linia 1 si a orbit orice alta perspectiva. pentru luni de zile am refuzat sa vad orice alt tren care mi-a slefuit sinele... dar Cineva stia ce haos am lasat sa creeze in gara mea, si a adus un alt tren... un tren al bucuriei. un om la bucuriei... abea acum relizez cum zeci de omuleti au coborat din vagoane si au adunat mizeria mea, au populat o gara pustie si au asteptat un raspuns...
Dumnezeu e intotdeauna punctual... cand iti ia ceva, iti da altceva. cand rupe ceva din tine, aduce o alta bucata de suflet s-o lipeasca de al tau... in gara lui Dumnezeu nu exista intarziere, chiar daca noi nu vedem intotdeauna asta...