Please Register! on our site to be able to write messages reply to blogs and participate on our discussion forums. Click here if you forgot your password.
Logo Design services for all kind of businesses.
Parc
- Cuvinte reci de pe buze uscate [04.09.08 16:07]
- Solutii IT [04.09.08 15:48]
- Functia ambigua a televiziunii [02.09.08 06:46]
- Când nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu [02.09.08 06:24]
- Biblia si drepturile omului [14.02.07 11:59]
Downtown
- Chestii faine (poezii sau..orice altceva) share-uite cu altii :) [12.10.08 15:35]
- Ce o fost fain sau naspa azi? [12.10.08 14:41]
- Intrebarea ?intrebatoare? [12.10.08 14:11]
- Ai face______cu mine? [12.10.08 14:10]
- lucrurile care ne fac placere [12.10.08 14:02]
In slujba dragostei...Monday, 01.09.08
Autor: Santiago
Doamne, mereu am crezut ca trebuie sa fiu stralucitor, bun, fericit, cu adevarat si incontinuu, nu doar sa afisez, ci chiar sa traiesc astfel. Dar nu asta-i adevarul! Cei din jur nu trebuie sa vada in tine un soldat in armata Domnului, sanatos, bine hranit si echipat, apt pentru lupta, foarte bine antrenat, echivalentul crestin al trupelor antitero. Nu, misiunea noastra pe pamant este sa aratam dragostea lui Cristos prin vietile noastre, intelegand, recunoascand si dovedind ca suntem, ca sunt, un soldat de rand, slab, mereu pus pe fuga, fara munitie, fara hrana, incapabil de a lupta, stiind insa ca pot conta mereu pe Generalul care ma conduce in lupta.
Sa nu ne fie frica sa ne afirmam goliciunea si slabiciunea. S-o facem fara emfaza si fara sa imploram compasiune. Sa aratam ca noi trebuie, chiar daca de cele mai multe ori nu ne place, trebuie sa luptam doar in felul acesta: goi si slabi. Sa nu ne fie teama ca ceilalti ne vor crede slabi sau nevrednici, pacatosi si neglijenti.
Nu-ti tine capul sus, pleaca-l! Nu ai dreptul sa raspunzi acuzatiilor. Esti condamnat sa lupti intr-o lupta nedreapta, in care aliatii se pot dovedi, chair daca o fac involuntar, inamicii tai. Ai intrat intr-un razboi surd si de uzura, care se va sfarsi doar odata cu moartea. Esti condamnat sa lupti pana la ultima picatura de sange, fara ca nimeni sa nu fie obligat sa-ti recunoasca meritele. Asta, treaba cu meritele e chiar asa. Nu-i deloc obligatoriu sa fi decorat. Daca vei fi, iti vei da seama ca sunt leacuri slabe pentru moral si ca in focul luptei nu fac doi bani.
Daca lupti insa lupta cea buna...
p.s. In slujba dragostei, doar soldatii raniti pot servi.
RSS 2.0 feed, print, email this article:
- RSS 2.0 feed of this article, including comments.
- You can [print] this article or [email] it.
Comments:
Add new comment:
Comments can be submitted only by registered users.
Totusi noi nu suntem chiar fara amunitie, sau cel putin asa mi se pare mie. In Efeseni 6:11-17 e descrisa armatura noastra pe care o putem folosi in lupta pe care trebuie sa o ducm pe acest pamant - lupta cea buna, pt care ne vom primi rasplata in ceruri.mi sa parut un pasaj asa de minunt, pt ca am realizat ca Tatal ne-a dat exact ceea c ne trebuia in batalia cu cel rau. Nu ne trebuie nici bombe atomice, nici arme...nimic, absolut nici una dintre armele create de oameni. El ne-a dat 'Adevarul" sau sfant cu care sa ne incingem mijlocul..si resul armurei este alcatuita din stari pe care Dumnezu le pune la disozitia omului. Nu cred ca "stari" e exact cuvntul potrivit, dar p moment nu-mi vine altul..lol...Ceea ce avea in minte e ca armua pe care n-o pune Dumnezeu a dispozitie nu contine nimic tangibil, pe care sa pui mana si sa faci prapad, din contra, razboiul dus de noi, ca si soldati in armata Lui e unul diferit. Cea mai mare "arma" pe care ne-o da El e scutul credintei.
raspunde acestui comentariu Wednesday, 29.12.04, 05:53:16Ajuta-ma Doamne, sa ma imbrac cu armura pe care mi-ai pus-o la dispozitie. Numai binecuvantari!
Santiago, cred că ai dreptate. Şi mai cred că vom fi judecati după cât de multă iubire am dăruit celor care ne-au ieşit în cale.
raspunde acestui comentariu Friday, 26.09.08, 14:53:38Cât priveşte slăbiciunea şi goliciunea,Noul Testament îl înfăţişează chiar pe Isus în momentele sale de slăbiciune, ceea ce relevă umanitatea Sa. Cum altfel am putea să ne recunoastem dependenţa de Dumnezeu decât recunoscându-ne neputinţele, limitele, slăbiciunile? Numai acceptând dependenţa de El,caracterul nostru este prelucrat, modelat,şlefuit. Şi după ce suntem întăriţi în slăbiciunile identficate de noi, apar altele şi altele!Şi din nou ne întoarcem către El şi din nou El ne întăreşte. Aceasta este dependenţa de El. Şi cred că asta îi place Lui să vadă la noi.