Please Register! on our site to be able to write messages reply to blogs and participate on our discussion forums. Click here if you forgot your password.


Archives

Parc

  1. Când nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu [12.06.08 11:41]
  2. Cuvinte reci de pe buze uscate [23.01.08 23:15]
  3. Solutii IT [17.08.07 13:08]
  4. Functia ambigua a televiziunii [12.08.07 12:39]
  5. Biblia si drepturile omului [14.02.07 11:59]

Downtown

  1. Ce-ai spune daca.... [05.07.08 02:28]
  2. dorinta corrupta :) [05.07.08 02:27]
  3. 'zicatori' [05.07.08 02:26]
  4. Ce pot face cu el... [05.07.08 02:24]
  5. acrostih [05.07.08 02:22]

IncertitudineThursday, 11.08.05

incertitudine

Traiesc cu incertitudinea si nesiguranta implantate in spatele meu ca si un varf de pistol. Uneori, reusesc sa vad dincolo de lume, dincolo de oameni, sa vad locurile pe care Dumnezeu le pregateste. De cele mai multe ori, nu pot sa nu ma opresc la ce ma inconjoara. Nu pot trece peste vizibil, peste prezent. Si sincer, m-am saturat sa sper. Da, ati auzit bine. M-am saturat sa cred ca vor veni si zile mai bune. Si am incetat sa mai plang. Nu mai am lacrimi si nu mai simt aproape nimic. Ceea ce odata imi facea placere astazi ma lasa rece. Simt ca ma golesc de sentimente. E adevarat, sentimentele sunt cele care hranesc si entuziasmeaza fiintele noastre, dar tot ele sunt cele care ne omoara, cele care ne distrug. Asa ca mai bine nu simt. Ma cufund insa in aceea mare de liniste mortuara si simt ca incet, imi reduc la tacere si ultimele zvacniri si dorinte de libertate. Sunt rob, un rob al obisnuitului si banalului, un rob al multumirii cu putin, cu nimic.

radune permalink

RSS 2.0 feed, print, email this article:

Comments:

  1. [1] from: just me

    si eu m-am gandit nu numai o data ca mai bine nu simt...dar vrand nevrand tot am simtit....

    raspunde acestui comentariu Thursday, 11.08.05, 02:13:04
  2. [2] from: teo

    disperarea asta ne cuprinde uneori!

    raspunde acestui comentariu Thursday, 11.08.05, 10:22:06
  3. [3] from: adriana

    citez:"Si sincer,m-am saturat sa sper.Da,ati auzit bine.M-am saturat sa cred ca vor veni si zile mai bune."inseamna ca credinta ta nu e asa puternica.nu crezi ca DZEU poate da si zile bune.nu ai speranta in DZEU.

    raspunde acestui comentariu Thursday, 11.08.05, 11:21:56
  4. [4] from: anca_ds

    adriana, tu nu ai avut niciodata momente in viata cand ai simtit ca nimic nu mai are sens, ca ai obosit, ca nu mai ai putere sa mergi inainte, ca doare prea mult sa traiesti cu adevarat...? Cred ca si tu ai trecut pe acolo la fel ca fiecare dintre noi. Dar deosebirea este ca unii dintre noi avem curajul sa recunoastem asta...Nu uita, Dumnezeu nu se teme de sinceritatea noastra!

    raspunde acestui comentariu Thursday, 11.08.05, 13:57:59
  5. [5] from: adriana

    anca_ds si eu am avut momente de astea dar cand nu il aveam pe isus in inima.dar acum am gasit raspunsurile vietii melesi acuma am dar nu stiu cum sa spun sunt altfel si nu se leaga cu subiectu nostru.deci nu sunt momente de acestea.

    raspunde acestui comentariu Thursday, 11.08.05, 15:07:52
  6. [6] from: vizitator

    "Ceea ce odata imi facea placere astazi ma lasa rece. Simt ca ma golesc de sentimente. E adevarat, sentimentele sunt cele care hranesc si entuziasmeaza fiintele noastre, dar tot ele sunt cele care ne omoara, cele care ne distrug."
    Viata e o lupta continua din care multi iesim goliti de sentimente...

    raspunde acestui comentariu Thursday, 11.08.05, 19:44:47
  7. [7] from: teo

    Adriana te compatimesc! Daca n-ai avut momente cand sa simti ca disperarea te cuprinde inseamna ca esti foarte, foarte tanara! (Am dreptate?) Sunt sigur ca vor veni si la tine. Ai grija ce faci atunci!

    raspunde acestui comentariu Thursday, 11.08.05, 20:32:53
  8. [8] from: laspin
    laspin

    Dox, sa-ti auda Dzeu suspinele! Sunt si ale mele.
    E marea lupta a credintei, in necunoscut, in "lucrurile care nu se vad"...o oglinda in care toata viata cat privim in ea ne vom vedea chipul altfel decat ne place sa credem ca aratam...Daca suntem sinceri si privim prin ochii lui Dzeu ne vom vedea mereu deficitari... Tot ce ne ramane de facut e sa marturisim ca astia si atat suntem, si ca restul e HAR!
    Adriana, si daca fratele tau Dox nu mai crede, ori nu crede destul, tu ce faci?:P

    raspunde acestui comentariu Thursday, 11.08.05, 21:11:50
  9. [9] from: Momo

    Haideti sa fim sinceri si sa recunoastem ca toti am avut momente in care
    ne-am simtit deprimati, tristi sau foarte departe de speranta...
    Da, am trecut si eu pe-acolo si, in acele momente, singura persoana care a fost alaturi de mine a fost Dumnezeu. Ma veti intreba probabil cum am iesit din rutina aceasta a suferintei, a durerii interioare?
    Prin rugaciune si prin faptul ca nu m-am indepartat de Dumnezeu. Aceste stari de nefericire i le-am spus Lui si am avut incredere ca El poate schimba tristetea in bucurie, teama in pace si necredinta in credinta...
    Chiar as vrea cu aceasta ocazie sa-I multumesc lui Dumnezeu pentru fidelitatea Sa si pentru binecuvantarile Sale in viata mea.
    Si pentru tine,
    Dox, fratele meu mai mare in Isus, vreau
    sa-ti ceva: chiar si din aceste momente mai grele putem invata, Dumnezeu e cu noi atat in bucurie, cat si in suferinta si ne tine de mana...
    Fii binecuvantat!

    raspunde acestui comentariu Thursday, 11.08.05, 21:13:59
  10. [10] from: serendipity
    serendipity

    am citit o data o carte...pentru copii...grozava!!!! "Polyana- Secretul multumirii":) si in cartea aia ..era vorba despre un joc....un joc care ma face sa trec mutl mai usor peste momentele de genu..pakat ca nu jocu jocul ala mai des...ii zice Jocul multumirii:) si e inventat de o fetita..... merita citita cartea :)

    raspunde acestui comentariu Thursday, 11.08.05, 22:12:30
  11. [11] from: santiago
    santiago

    iarta-ma draga mea adriana, si iertati-ma toti ce-i ce veti avea o problema cu ce voi spune-acum, insa... daca sustii ca nu exista in viata ta momente in care sa-ti vina sa dai cu Dumnezeu de toti peretii, esti un mare mincinos sau inca nu ai aflat cu ce se mananca viata asta.
    nu spun ca am fi indreptatiti sa facem asta, insa viata umana e o ondulatie continua. cu suisuri si cu coborasuri.

    raspunde acestui comentariu Thursday, 11.08.05, 22:18:48
  12. [12] from: anca_ds

    santiago, tu esti mai nervos de felul tau? :))

    raspunde acestui comentariu Friday, 12.08.05, 15:41:02
  13. [13] from: serendipity
    serendipity

    mie nu imi vine sa dau cu Dumnezeu de toti peretii..imi vine sa dau cu mine :) e posibil sa nu fi aflat cu ce se mananca viata asta...dar nu vreau sa aflu:) e asa de bine asa :)

    raspunde acestui comentariu Friday, 12.08.05, 23:33:06
  14. [14] from: santiago
    santiago

    destul de :)
    mai ales cand dragostea Lui e innecata de dogmele noastre.

    raspunde acestui comentariu Friday, 12.08.05, 23:38:05
  15. [15] from: serendipity
    serendipity

    da eu nu inteleg de ce sa fii suparat pe Dumnezeu..ok esti suparat pe viata, pe lume, pe tine..da El ce vina are?:) oricum tot ce mi se intampla rau...e din cauza mea..sau e menit sa imi arate ceva, sa ma indrepte, sa ma ajute...intr-un fel ..asa cred.

    raspunde acestui comentariu Friday, 12.08.05, 23:46:52
  16. [16] from: roxi

    Salut.Nu dau reteta ,va impartasesc un mod de framintare cu Dumnezeu:Sunt zile deosebite,cind ma simt iubita tare de Dumnezeu si sunt si zile cumplite insemnate cu "de ce?" ,"nu mai pot!","nu mai cred!".Mi.aduc aminte ca ma plingeam unui frate intr.un astfel de moment,ma ajunsesera nervii,nerabdarea, furia ;mi.a spus fara sa.mi judece zbaterile(ceea ce m.a facut sa.l ascut!):"Totdeauna problema e la tine,niciodata la Dumnezeu."Au trecut ani ,si aceste cuvinte ma ajuta si acum, -cind mi le aduc aminte,uneori mai tirziu in framintare-,sa trec de la nervii pe El la nervii pe mine si sa cer sa.mi spuna care.i problema?!E greu sa recunosc buba la mine si mi se pune un nod in git, caci ma simt mai bine sa ma enervez pe altul, chiar si Domnul fiind .De fiecare data,imi raspunde cind pun problema asa.Am observat un mecanism:se pot produce schimbari in gindurile mele,sa cred o minciuna la un moment dat ,si sa nu.mi dau seama,insa traiesc coform ei,imi traiesc viata si cind mi.e lumea mai draga,ma simt mizerabil.Cred ca Domnul e mai atent, la tot gunoiul ce intra in inima mea ,si nu trece cu vederea,iar cind il vad cu punga in mina la usa sar ca arsa,insa e nevoie sa vad ce e in ea ca sa inteleg de ce imi era asa rau.Slava Lui ca ne.a dat nas ca macar sa.L credem cind ne zice ca a gasit ceva stricat sub pat.

    raspunde acestui comentariu Saturday, 13.08.05, 13:17:40
  17. [17] from: Rox

    Si totusi cu toate ca problema e la noi si scaparea e la El, noi nu vedem de valea in care ne-am cufundat pierzand din vedere cerul....pt ca daca suntem sinceri...cerul e atat de sus.Dox o sa ma rog pt tine...dintr-un fund de vale...cu speranta ca Dumnezeu asculta si soaptele inimilor deznadajduite.

    raspunde acestui comentariu Saturday, 13.08.05, 19:20:40
  18. [18] from: lulli

    cred ca starea asta de indiferenta, in care nu mai vrei si nu mai simti nimic e cea mai periculoasa si cea mai groaznica..e foarte usor sa cazi in ea si e extrem de greu s-o depasesti..ptr asta e nevoie de o vointa de fier si o dependenta rationala de Dumnezeu..in sensu' ca...nu te rogi ptr ca simti..nu citesti ptr ca ai simti ca ai nevoie..ci ptr ca alegi, constient fiind ca asta iti da viata..exact ca atunci cand iei medicamente fara sa simti imediat vreo imbunatatire a starii...Nu sentimentele ar trebui sa ne lege de Dumnezeu..ptr ca astea sunt, intr-adevar foarte trecatoare...ci contrar a ceea ce simtim sau nu simtim, cred ca ar trebui sa fim constienti de nevoia pe care o avem sa ramanem in El!

    raspunde acestui comentariu Sunday, 14.08.05, 17:19:47
  19. [19] from: radune
    radune

    lulli - adevarat. Saptamana asta am fost plecat intr-o tabara, si articolul a fost programat de saptamana trecuta.

    Adevarul este ca incep sa intrevad niste zori, dar nu cum i-am asteptat, dar probabil cum trebuie sa fie. Si sunt incredintat, din ce in ce mai incredintat ca Dumnezeu este in control, si tot ce mi se intampla, daca ma incred in El, va lucra inspre binele meu.

    Doamne ajuta!

    raspunde acestui comentariu Sunday, 14.08.05, 18:04:51
  20. [20] from: j4ever
    j4ever

    shi io am avut momente d-astea ... is tare nasoale ...
    simtzi k nimik nu ii bun ... k nime nu t iubeshte ... k nik nu ii asha cum ar trebui sa fie ..
    io am avut o pretena care m-o ajutat f mult shi mah ajuta d fiecare data ...
    multzumesc Domnului pt ea ...
    shi shtiu k Domnul m-o ridicat din .. valea d care zicezi voi ... prin ea ...
    prietenii-s comoara noastra ..
    tre sa ii pretzuim ...

    ...j4ever

    raspunde acestui comentariu Saturday, 20.08.05, 01:40:24
  21. [21] from: adriana

    da sunt tanara
    am 13 ani si nu am spus ca nu am avut momente de astea.
    am avut niste probleme mai grave si imi doream moartea si tot ziceam ca nu am un rost in viata.
    dar dupa ce l-am cunoscut pe isus miam dat seama ca am un scop si acela e sa-l urmez pe el.
    sincera acuma nu mai zic ce am zis inainte pt ca am gasit salvarea vietii.

    raspunde acestui comentariu Sunday, 21.08.05, 15:23:37
  22. [22] from: Maggie

    Nu stiu la ce te referi când spui ca te multzumesti cu putzin(material?)si ca esti robul banalului , dar daca-l ai pe Dumnezeu ai totul si În momente din astea ar trebui totzi sa ne amintim ca viatza pe acest pamânt e o clipita si avem vesnicia care ne asteapta!!
    Am avut , avem si vom avea momente atât grele cât si fericite , dar important e sa nu uitam ca Într-o zi calatoria noastra se va sfârsi si atunci vom sta În fatza Lui !!! Cred ca nimeni nu a avut momente mai grele si mai oribile decât D-L Isus . Ale noastre sunt floare la ureche!
    Asa ca oricât de banala si obisnuita ni se pare viatza sa nu uitam ca atâta vrema cât D-zeu ne da sanatate putem sa facem viatza noastra o viatza plina de peripetzii cu D-l si În slujba Lui!!

    raspunde acestui comentariu Monday, 22.08.05, 15:33:09
  23. [23] from: gratiela

    trebuie sa recunosc ca comentariul meu s-ar putea sa nu fie chiar la subiect. dar pt mine e important sa spun ce voi spune. momentele alea, cand iti doresti sa te stingi incet, incet, sa nu mai simti nimic, sa nu mai vezi, auzi...da, le stiu. tocmai trec printr-unul. si credeti-ma va rog ca niciodata nu mi s-a mai intamplat ca cineva(cine oare?) sa imi trimita atatea semne, atatea indicii. sper ca am reusit sa fac ceea ce trebuia. am nevoie sa stiu asta. am nevoie sa fi facut alegerea buna. asa cum Dumnezeu mi-a aratat ce sa fac, stiu ca tot el o sa-mi arate rezultatul. si atunci, la fel de incet cum simteam ca ma sting, o sa incep sa ma ridic. si o sa vad iar lumina de afara, si toamna, si oamenii.

    raspunde acestui comentariu Tuesday, 13.09.05, 00:34:49

Add new comment:

Comments can be submitted only by registered users.