Please Register! on our site to be able to write messages reply to blogs and participate on our discussion forums. Click here if you forgot your password.
Parc
- Când nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu [12.06.08 11:41]
- Cuvinte reci de pe buze uscate [23.01.08 23:15]
- Solutii IT [17.08.07 13:08]
- Functia ambigua a televiziunii [12.08.07 12:39]
- Biblia si drepturile omului [14.02.07 11:59]
Downtown
- discutie libera [05.07.08 00:05]
- cand a fost ultima oara cand... [05.07.08 00:02]
- You about me [04.07.08 23:25]
- www [04.07.08 20:12]
- Bogatia aduce fericirea? [04.07.08 19:57]
Inima sus si oteleste-te!Friday, 23.06.06
Autor: Norrishor
Viaţa este o luptă acerbă pe care o purtăm fie cu cei din jur, fie cu Dumnezeu, fie cu noi înşine. Însă, oricare ar fi ea, lupta, de multe ori ne lasă fără putere, fără vlagă şi parcă am da să spunem că nu suntem în stare de nimic. Dar lupta… vrem s-o ducem şi nu ne lăsăm cu una cu două şi, aşa vlăguiţi cum suntem, ne ridicăm din nou, punem mâna pe arme de tot felul şi dăm să luptăm. Şi pierdem şi azi, pierdusem şi ieri, vom pierde şi mâine, dar tot nu ne lăsăm.
Ne luptăm cu cei din jur, gândind-ne că am avea ceva de câştigat dacă ne impunem punctul de vedere, dacă ne spunem şi noi părerile, credem că ar conta. Dar nu, lucrurile nu stau nici pe departe aşa. Lupta rămâne luptă… şi nu lasă în urmă decât morţi sau măcar răniţi. Şi rănile dor, ne dor mai mult decât ne-am aştepta. Şi suntem dezamăgiţi, pentru că lupta noastră nu a fost pe măsura aşteptărilor.
Ne mai luptăm şi cu Dumnezeu, ca şi cum puterile noastre ar fi pe măsura puterilor Lui, ca şi cum am avea vreo fărâmă de şansă în faţa Lui. Suntem mereu cârtitori, îi cerem mereu să ne facă aşa şi pe dincolo, de parcă ar fi la dispoziţia noastră. Şi suntem dezamăgiţi şi de relaţia pe care o avem cu Dumnezeu.
[...]
Şi de parcă n-ar fi de ajuns, ne mai luptăm şi cu noi înşine. Suntem mereu neîncrezători, nemulţumiţi… şi dacă în proprii ochi nu avem valoare, atunci în ochii cui avem pretenţia să însemnăm ceva?
Şi-uite-aşa… tristeţea şi dezamăgirea se cuibăresc în sufletul nostru. Şi ajungem să nu mai ştim cum trec zilele, anii, nu ne mai bucurăm de nimic, stăm mereu cu capul în mâini şi ne întrebăm la ce bun şi viaţa aceasta.
Dar în astfel de momente nu trebuie să cedăm, gândindu-ne că nu mai este nici o şansă ca viaţa noastră să fie frumoasă, să ne încânte. Ci, aşa cum îmi spunea cineva, e vremea să ne răsune în adâncul sufletului „Inima sus şi oţeleşte-te!”. „Inima sus şi oţeleşte-te!” A venit momentul în care să nu ne mai plângem de milă, momentul în care să nu ne mai lăsăm doborâţi aşa de uşor. Trebuie să stăm cu fruntea şi inima sus, să ne oţelim, să fim puternici pentru aceste vremuri.
Descurajările bat la uşa mereu. Dar nu aceasta ar fi problema, ci problema e cum anume le privim, cum ne raportăm la ele. Descurajările nu întotdeauna doar vin şi pleacă. De multe ori le place să rămână în viaţa noastră şi noi le alimentăm cu energia noastră, cu timpul nostru şi ne simţim tot mai slăbiţi, mai deznădăjduiţi, mai înfrânţi, pentru că dezamăgirea de mână cu tristeţea şi frustrarea ştiu întotdeauna să facă echipă la a ne distruge. Dar noi ne vom aminti de acele cuvinte: „Inima sus şi oţeleşte-te!”…
Viaţa este o luptă acerbă pe care o purtăm fie cu cei din jur, fie cu Dumnezeu, fie cu noi înşine. Însă, oricare ar fi ea, lupta, de multe ori ne lasă fără putere, fără vlagă şi parcă am da să spunem că nu suntem în stare de nimic. Dar lupta… vrem s-o ducem şi nu ne lăsăm cu una cu două şi, aşa vlăguiţi cum suntem, ne ridicăm din nou, punem mâna pe arme de tot felul şi dăm să luptăm. Şi pierdem şi azi, pierdusem şi ieri, vom pierde şi mâine, dar tot nu ne lăsăm.
Ne luptăm cu cei din jur, gândind-ne că am avea ceva de câştigat dacă ne impunem punctul de vedere, dacă ne spunem şi noi părerile, credem că ar conta. Dar nu, lucrurile nu stau nici pe departe aşa. Lupta rămâne luptă… şi nu lasă în urmă decât morţi sau măcar răniţi. Şi rănile dor, ne dor mai mult decât ne-am aştepta. Şi suntem dezamăgiţi, pentru că lupta noastră nu a fost pe măsura aşteptărilor.
Ne mai luptăm şi cu Dumnezeu, ca şi cum puterile noastre ar fi pe măsura puterilor Lui, ca şi cum am avea vreo fărâmă de şansă în faţa Lui. Suntem mereu cârtitori, îi cerem mereu să ne facă aşa şi pe dincolo, de parcă ar fi la dispoziţia noastră. Şi suntem dezamăgiţi şi de relaţia pe care o avem cu Dumnezeu.
[...]
Şi de parcă n-ar fi de ajuns, ne mai luptăm şi cu noi înşine. Suntem mereu neîncrezători, nemulţumiţi… şi dacă în proprii ochi nu avem valoare, atunci în ochii cui avem pretenţia să însemnăm ceva?
Şi-uite-aşa… tristeţea şi dezamăgirea se cuibăresc în sufletul nostru. Şi ajungem să nu mai ştim cum trec zilele, anii, nu ne mai bucurăm de nimic, stăm mereu cu capul în mâini şi ne întrebăm la ce bun şi viaţa aceasta.
Dar în astfel de momente nu trebuie să cedăm, gândindu-ne că nu mai este nici o şansă ca viaţa noastră să fie frumoasă, să ne încânte. Ci, aşa cum îmi spunea cineva, e vremea să ne răsune în adâncul sufletului „Inima sus şi oţeleşte-te!”. „Inima sus şi oţeleşte-te!” A venit momentul în care să nu ne mai plângem de milă, momentul în care să nu ne mai lăsăm doborâţi aşa de uşor. Trebuie să stăm cu fruntea şi inima sus, să ne oţelim, să fim puternici pentru aceste vremuri.
Descurajările bat la uşa mereu. Dar nu aceasta ar fi problema, ci problema e cum anume le privim, cum ne raportăm la ele. Descurajările nu întotdeauna doar vin şi pleacă. De multe ori le place să rămână în viaţa noastră şi noi le alimentăm cu energia noastră, cu timpul nostru şi ne simţim tot mai slăbiţi, mai deznădăjduiţi, mai înfrânţi, pentru că dezamăgirea de mână cu tristeţea şi frustrarea ştiu întotdeauna să facă echipă la a ne distruge. Dar noi ne vom aminti de acele cuvinte: „Inima sus şi oţeleşte-te!”…
RSS 2.0 feed, print, email this article:
- RSS 2.0 feed of this article, including comments.
- You can [print] this article or [email] it.
Comments:
Add new comment:
Comments can be submitted only by registered users.
© 2006 aercurat.com | All rights reserved
...sau de versetele din Psalmul 45...
raspunde acestui comentariu Friday, 23.06.06, 10:49:32"razboinic viteaz, incinge-ti sabia, podoaba si slava, da, slava ta! Fii biruitor, suie-te in carul tau de lupta, apara adevarul, blandetea si neprihanirea, si dreapta ta sa straluceasca prin ispravi minunate!"
Multumesc, Norrishor, pentru incurajare!
Fii binecuvantat(a)!
Azi analizam o ‘lupta’ pe care o duc de ceva vreme si cu toate ca stiu ca Dumnezeu e de partea mea a trecut o perioada de timp de cand ma rog pentru o rezolvare si nu vad nici un rezultat. Deznadejdea m-a curprins si pentru ceva vreme am alimentat-o si ea a crescut si m-a lasat fara vlaga. Si totusi cu cateva ore in urma mi-am dat seama ca pe plan spiritual am invins, am o pace pe care doar Dumnezeu mi-a dat-o. Am reusit sa alung deznadejdea si ingrijorarea din inima. Acum astept raspunsul Lui la momentul potrivit. Si cum Dzeu stie sa ne incurajeze intr-un mod minunat atunci cand nu ne asteptam, a reusit si de data asta sa ma surprinda prin mesajul tau...
raspunde acestui comentariu Friday, 23.06.06, 12:38:19Mersi, rox, de meditatie.
Avem nevoie sa stim cu cine luptam,
miza si resursele noastre..
avem nevoie sa ne ancoram in el si
sa ne confundam in 'buna placere a voii sale'.
fii binecuvantata, rox.
si .. inima sus si oteleste`te!
vremea ne cere sa fim asa.
pentru o vreme ca asta esti acolo!..
[Me]
raspunde acestui comentariu Friday, 23.06.06, 18:53:15Atitudinea determina altitudinea! Astazi am avut de luptat cu minciuna! Am gasit 20$ la serviciu si ma gandeam ca n-ar fi rau sa-i tin pentru zile negre(banii nu apartineau nici unui angajat) dar Duhul Sfant nu m-a lasat. Dupa ce m-am inrosit toata de la batalia care se dadea in mintea mea m-am dus la sefa mea si i-am zis ca am gasit 20$ si i-am dat la care ea mi-a zis ca regula este ca o sa primesc 30% inapoi. M-am bucurat, dar ceea ce m-a bucurat mai mult este ca am crescut cu un centimetru in fata sefei mele. Imi plac samuraii din imagine, dar nu si filmele japoneze - ma adorm.
raspunde acestui comentariu Saturday, 24.06.06, 04:08:59" Ne luptăm cu cei din jur, gândind-ne că am avea ceva de câştigat dacă ne impunem punctul de vedere, dacă ne spunem şi noi părerile, credem că ar conta. Dar nu, lucrurile nu stau nici pe departe aşa. "
poate am intzeles io greshit... nu castigam nimic daca ne spunem parerile ? shi nu conteaza cand o faci ?
sper k am intzeles greshit.. daca nu ... eu sunt genul de om care cand are ceva de zis ... o face ... am avut mult de suferit pe planu asta asha ... sa zic " educativ "... de la shcoala.. da nu regret k am facut-o ...
am fost sh eu ... in fatza tuturor un invins ... dar mah simt asha de bin ca am putut sa spun adevarul shi nu o regret ...
e greu sa-tzi revii dupa o dezamagire... dupa un eshec...
sincer... din punctu nostru uman ... cateodata e imposibil ...
da dragii mei ... atata timp cat te increzi in Dumnezeu... El e acolo langa tine.. chiar daca nu il simtzi... shi ashteapta sa ii ceri ajutorul... shi nu va intarzia sa tzi-l dea...
...j4ever
raspunde acestui comentariu Wednesday, 28.06.06, 00:59:09