Autor: Palu

Se spune ca ochii sunt oglinda sufletului... si nu stiu ce sa cred... dar sunt convins ca ochii sunt singuri care spun intotdeuna adevarul. Doar ei au o transparenta care cere mai mult, care te provoaca sa ajungi sa-i cunosti, sa ajungi sa vezi sufletul, sa-l simpti, sa ajungi sa rezonezi cu el, si in modul lui unic, iti cere sa dansezi in ritmul lui.
Conversatiile cele mai pure intre prieteni sunt momentele de tacere, cand privirile se intalnesc si isi comunica tot. Sunt lucruri spuse, care trec pe langa, dar momentul in care ajungi sa comunici prin priviri, nimic nu scapa, totul e acolo. Cel mai pur mod de a expune o parere este prin tacere, in acest fel ideile nu-si pierd infinitatea. In momentul in care incerci sa exprimi o idee, o dorinta, ajungi sa o limitezi la finitul cuvinetelor. “it's all in the eyes” Pentru ca o persoana nu are nevoie de maini calde, de imbratisari reci, de saluturi de la o mie de kilometri distanta, ci are nevoie de o privire adevarata... o privire care spune tot, care spune ca imbratisarea este mai calda decat luna lui cuptor, spune ca o mana mai prietenoasa ca cea care iti e intinsa nu mai e de gasit, o privire care regreta distanta.

[...]
Vreau sa ajung sa cunosc acea privire, vreau sa gasesc privirea frumoasei fara chip, vreau sa gasesc privirea persoanei fara nume care sa aiba oglindita dragostea Lui. Dragostea Lui perfecta... dar privirea Lui, e de gasit?
“It's all in the skyes”
De ce cand vedem un apus de soare perfect, un rasarit care iti taie rasuflarea, un nor ce iti taie elanul, sau un calm desavarsit... parca ne umple o pace, o pace... pacea Lui, iar eu cand ma uit la cer, ma simt de parca ma uit in ochii Lui “I looked into my Father's eyes” pentru ca vad mana care ma ridica, si ma ia in brate de fiecare data cand eu, ratacitor in aceasta lume efemera, uit sa imi ridic ochii spre cer, vad acea imbratisare care pt a putea sa ma cuprinda si-a deschis mainile larg pe cruce, iar parca din nevoia noastra de a ne simti iubiti si acceptati i-am pironit imbratisarea, de parca am reusi, noi oamenii, sau niste piroane fragile sa-L tina pe El legat. Nu noi l-am tinut legat, ci dragostea lui perfecta. Pacea unui cer instelat, calmul din mijlocul furtunii, soarele din varful muntilor este privirea Lui care ne spune “tu esti, ai fost si vei fi totul pentru mine... imi dau viata ca tu sa traiesti”... si modul Lui perfect de a spune asta este prin tacere...

It's all in my eyes...
It's all in the skyes...