Please Register! on our site to be able to write messages reply to blogs and participate on our discussion forums. Click here if you forgot your password.
Site proudly sponsored by:
Unique Logo Design -
Logo Design services for all kind of businesses.
Logo Design services for all kind of businesses.
Ai incercat noul toolbar Aercurat.com ? - Functioneaza in Firefox si Internet Explorer! - Chat, ultimele articole, RSS!
Parc
- Cuvinte reci de pe buze uscate [04.09.08 16:07]
- Solutii IT [04.09.08 15:48]
- Functia ambigua a televiziunii [02.09.08 06:46]
- Când nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu [02.09.08 06:24]
- Biblia si drepturile omului [14.02.07 11:59]
Downtown
- Glume si discutii care sa ne bine dispuna... [08.09.08 17:58]
- Intrebarea ?intrebatoare? [08.09.08 17:58]
- jocul sinonimelor [08.09.08 17:56]
- jocul cuvintelor [08.09.08 17:55]
- Server nou [08.09.08 17:47]
Kenian inside!Wednesday, 23.08.06
Autor: Dox
Inainte de a veni in America, am pus pariu cu niste prieteni ca am sa vin mai slab in Romania, si nu mai gras, ceea ce lor li se parea imposibil. N-au stiut insa, ca eu planuisem sa ma pregatesc pentru half-marathon; am zambit in sinea mea gandindu-ma la ce supriza vor avea cand ma voi intoarce in tara.
Duminica, in timp ce fugeam pe strazile din San Diego, am ramas surprins de cata incurajare am putut gasi in gesturile oamenilor de pe margine. Cei care treceau cu masinile ne claxonau in semn de incurajare, multi aveau pancarte cu “Don’t give up!”, “You can do it!”, si altele asemanatoare.
[...]
Atunci am vazut in adevaratul sens al cuvantului, cat de mult conteaza pentru un sportiv, sa fie incurajat, sa fie apreciat, sa i se spuna ca ceea ce face e bine, si ca e apreciat pentru asta. Am vazut copii cu pancarte prin care isi incurajau parintii care fugeau la maraton, am vazut parinti care isi incurajau copiii, am vazut copii care isi incurajau parintii - unii trecuti bine de saizeci de ani.
Nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc pe drum - am avut timp de gandire suficient timp de doua ore si zece minute - la felul in care Dumnezeu a lasat lucrurile pe Pamantul asta. Suntem pusi unii langa altii, nu sa ne scoatem ochii si sa ne tot mancam intre noi, ci sa ne incurajam si sa ne imbarbatam unii pe altii.
Toti alergam spre aceeasi finalitate, toti ne straduim, cat putem si stim mai bine, sa ne tinem pe calea catre Cer, si sa ne tinem stransi de Domnul si Mantuitorul nostru, Iisus Hristos.
Mi-am dat seama, ca eu, la maraton, nu eram deloc in competitie cu ceilalti. Nu aveam cum. Si nici ei nu erau in competitie cu mine. Fiecare era in competitie cu el insusi. Si faptul ca ei alergau langa mine, in loc sa ma doboare, m-a incurajat. A fost fascinant sa vad cum, cu mic cu mare, batran sau tanar, slab sau gras, alergau cot la cot, sa ajunga la linia de sosire.
“Esti un Kenian pe dinlauntru” - asa scria pe o pancarta aproape de finish-ul semi maratonlui din San Diego. “Esti un Copil al Cerului” as scrie eu pe o pancarta, si m-as plimba prin oras, sa o vada toata lumea. Dumnezeu nu l-a trimis pe Iisus Hristos doar pentru Baptisti, Penticostali, Ortodoxi, Catolici sau alte culte crestine. L-a trimis pentru toata lumea, si cred cu tarie, ca in loc sa ne ascundem biserici, ar trebui sa iesim in lume, si sa lasam ca acest mesaj, de pace si de bucurie, sa patrunda inimile si sufletele celor care au atat de mare nevoie de el - “Esti un Copil al Cerului! Tata te iubeste atat de mult!”
Inainte de a veni in America, am pus pariu cu niste prieteni ca am sa vin mai slab in Romania, si nu mai gras, ceea ce lor li se parea imposibil. N-au stiut insa, ca eu planuisem sa ma pregatesc pentru half-marathon; am zambit in sinea mea gandindu-ma la ce supriza vor avea cand ma voi intoarce in tara.
Duminica, in timp ce fugeam pe strazile din San Diego, am ramas surprins de cata incurajare am putut gasi in gesturile oamenilor de pe margine. Cei care treceau cu masinile ne claxonau in semn de incurajare, multi aveau pancarte cu “Don’t give up!”, “You can do it!”, si altele asemanatoare.
[...]
Atunci am vazut in adevaratul sens al cuvantului, cat de mult conteaza pentru un sportiv, sa fie incurajat, sa fie apreciat, sa i se spuna ca ceea ce face e bine, si ca e apreciat pentru asta. Am vazut copii cu pancarte prin care isi incurajau parintii care fugeau la maraton, am vazut parinti care isi incurajau copiii, am vazut copii care isi incurajau parintii - unii trecuti bine de saizeci de ani.
Nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc pe drum - am avut timp de gandire suficient timp de doua ore si zece minute - la felul in care Dumnezeu a lasat lucrurile pe Pamantul asta. Suntem pusi unii langa altii, nu sa ne scoatem ochii si sa ne tot mancam intre noi, ci sa ne incurajam si sa ne imbarbatam unii pe altii.
Toti alergam spre aceeasi finalitate, toti ne straduim, cat putem si stim mai bine, sa ne tinem pe calea catre Cer, si sa ne tinem stransi de Domnul si Mantuitorul nostru, Iisus Hristos.
Mi-am dat seama, ca eu, la maraton, nu eram deloc in competitie cu ceilalti. Nu aveam cum. Si nici ei nu erau in competitie cu mine. Fiecare era in competitie cu el insusi. Si faptul ca ei alergau langa mine, in loc sa ma doboare, m-a incurajat. A fost fascinant sa vad cum, cu mic cu mare, batran sau tanar, slab sau gras, alergau cot la cot, sa ajunga la linia de sosire.
“Esti un Kenian pe dinlauntru” - asa scria pe o pancarta aproape de finish-ul semi maratonlui din San Diego. “Esti un Copil al Cerului” as scrie eu pe o pancarta, si m-as plimba prin oras, sa o vada toata lumea. Dumnezeu nu l-a trimis pe Iisus Hristos doar pentru Baptisti, Penticostali, Ortodoxi, Catolici sau alte culte crestine. L-a trimis pentru toata lumea, si cred cu tarie, ca in loc sa ne ascundem biserici, ar trebui sa iesim in lume, si sa lasam ca acest mesaj, de pace si de bucurie, sa patrunda inimile si sufletele celor care au atat de mare nevoie de el - “Esti un Copil al Cerului! Tata te iubeste atat de mult!”
RSS 2.0 feed, print, email this article:
- RSS 2.0 feed of this article, including comments.
- You can [print] this article or [email] it.
Comments:
Add new comment:
Comments can be submitted only by registered users.
© 2006 aercurat.com | All rights reserved
Yuhuuuu!!! Way to go! I'm SO proud of you!
You made it. Esti o incurajare pentru mine, care "ma pregatesc" de un maraton de 2 ani 
raspunde acestui comentariu Wednesday, 23.08.06, 10:05:10Amin!
Exact asta trebuie sa facem!
Sa traim prin Dumnezeu ca prin fiecare por sa "emanam" iubirea Lui...
In loc sa stam sa numaram diferentele ar trebui sa lucram impreuna pentru marirea imparatiei lui Dumnezeu si pentru ridicarea celor cazuti in alergare!
Ne pierdem in detalii si uitam esenta, uitam pentru ce am fost chemati si ce trebuie sa facem...
"Strigarea" din articol imi suna mie si la toti cei care au urechi/ochi sa auda/citeasca.
Da-mi Doamne putere sa pot merge mai departe nu prin ignoranta calcind peste ce-i ce se impiedica ci datorita fratilor mei care ma ajuta sa alerg pe cararea Ta.
Nu ma lasa sa-mi tirasc picioarele ci sa alerg intr-un ritm sustinut, intr-un "efort" care sa fie spre gloria numelui Tau...
PS: Radune, felicitari pentru maraton! Si pentu cel de acolo si pentru cel din inima ta...
raspunde acestui comentariu Wednesday, 23.08.06, 18:37:41Amin-amin
raspunde acestui comentariu Wednesday, 23.08.06, 19:36:58bravo ! sa alergam toti pana la "finish line" cu bine. Putem s-o facem daca ne incurajam unii pe altii si ne incredem in Domnul! lupta launtrica include si iesirea din noi insine ca sa acordam incurajare celor din jur. Cand fugi la maraton, nu te prea intereseaza aparenta fizica, ma refer la frizura si la chestii de genul asta nici la tine nici la cel de langa tine; tre sa fim mai putin axati pe aparente si in maratonul spiritual zic eu
raspunde acestui comentariu Wednesday, 23.08.06, 22:25:26Ce-mi place cum ai scris...chiar asa e..Important e sa fim practici..sa nu ne lasam batuti si sa iesim din biserici pt a duce lumii pe Hristos. E atata nevoie, dar este asa multa comoditate! Hai sa incepem!
raspunde acestui comentariu Wednesday, 23.08.06, 22:48:44parca era vorba de jamaican, nu?
raspunde acestui comentariu Thursday, 24.08.06, 19:30:32Mie mi-a zis mama ca nu ma vrea inapoi acasa daca nu ma ingras in state...si uite ca trebuie sa ma primeasca cu exact aceleasi Kg.
raspunde acestui comentariu Friday, 25.08.06, 21:08:22Cand am plecat de acasa spre state nu am prea stiut spre ce plec si de ce plec...( e mai complicat sa explic), dar spre ca am lasat sa se vada El prin mine in toata sederea mea aici. Iar prin atitudinea mea si vorbele mele sper ca i-am incurajat pe cei cu care am intrat in contact.
Si eu astept Craciunul ca sa ma intorc in tara si sa slabesc cat pot de mult in 3 saptamani. De cand am venit aici a tot trebuit sa scap de hainele care imi veneau acum un an. Sper sa nu se sperie ai mei cand o sa intru pe usa, sa nu le fac umbra prea multa. Oare de ce toti cred ca atunci cand merg in Ro o sa slabeasca?! Americanii stiu sa incurajeze. Romanii ar trebui sa invete ceva de la acesti oameni care nu sunt deloc buricul pamantului.
raspunde acestui comentariu Monday, 04.09.06, 02:30:04