Autor: Anca

Stand pe o bancuta in Oyak (locul de distractie din Taize in care poti sa te dedai la placerile "deserte" ale unei inghetate, cafea, bauturi racoritoare, chiar ale unei beri sau cidru si altele, haha) priveam la autocarul care a venit sa ne ia de acolo inapoi acasa. Stand acolo, mi-am luat ramas bun de la Taize in inima mea. In curand urma sa pornim la drum spre alte locuri interesante de vizitat. Locuri in care ma voi simti o straina, o turista.

In timp ce plecam am aruncat o ultima privire in urma stiind ca-l voi vedea pe Fratele James. El a venit sa ne ureze drum bun si la revedere din partea comunitatii din Taize. Adolescentele cu care am calatorit in autocar spuneau ca au auzit ca are o poveste interesanta despre modul in care a devenit preot...aa pardon, calugar. (este o diferenta, desi una nu neaparat o exclude pe cealalta). Imi pare rau ca nu am auzit-o. Cine stie, poate data viitoare o voi auzi (daca oi mai trai)!