Intotdeauna am apreciat frumusetea in simplitate, decat emfaza grosolana a tuturor celor care cred ca stiu ce e viata. Mi-am dorit mai degraba o abordare laconica, decat una prolixa tocmai pentru ca viata de multe ori m-a plesnit peste fata prin concizie (nu-i nimic nou sub soare).

Mi-am dorit sa cresc si sa devin mai mult si intr-o oarecare masura am crescut (sau mai bine spus am cunoscut mai mult). Dar adevarata provocare a vietii este sa stii sa te intorci la adevarurile simple, care te-au influentat si modelat in omul pe care-l privesti azi in oglinda sufletului (uneori ingrozindu-te, alteori contemplandu-te cu adorare ), si sa observi la cate dintre ele ai renuntat sau poate doar le-ai pierdut semnificatia.

Mi-am dorit sa cresc, dar fara sa ma scald intr-un comportament bombastic, mi-am dorit sa pot sa fiu in stare sa vorbesc cu orice om la orice nivel, astfel incat intre noi sa se formeze o punte prin care El (a se observa cat de mult m-am indepartat) sa fie slavit.

Am uitat scopul principal al dorintei de cunoastere!

[...]

Aroganta vietii este ca ne amintim anumite lucruri (mai mult sau mai putin importante dar pierdem esenta lor). Azi m-am intors la ceea ce ma rugam cu foarte multa vreme in urma (la inceput simtindu-I fiecare vibratie a semnificatiei, dupa care pe parcurs, repetand-o, am inceput sa-I pierd continutul), la neprihanire, singura in masura sa ia locul firii pamantesti. Am despicat fiecare cuvant in parte: neprihanire (fara prihana sau pacat), asta mi-am zis nu e greu de inteles, mai ales ca in zilele noastre cei mai inteligenti dintre noi folosesc in loc de pacat termenul de greseala (greselutza) sau problema. Mi-am zis: ok, greseala sau problema, identificam pacat, no problem! Dar ce te faci cu firea pamanteasca? Asta ce mama mea mai e (poate si asta e tot in fire)?

Galateni 5:16-21 ne da niste indicii cu privire la firea pamanteasca, si, daca esti un crestin bun (mai ales unul crescut la Crestini dupa Evanghelie) descoperi ca "firea" nu exista in codul tau genetic religios.

Acum sa fim seriosi cine curveste sau mai ales preacurveste (sau prea, preacurveste. ok, poate unii curvesc putin, dar niciodata prea prea) sau cine e necurat sau cine e desfranat. Iar asta cu inchinarea la idoli m-a lasat ca la dentist,in primul rand noi nu avem idoli (problema cu idolii in mare parte e rezolvata de biserica - nu avem icoane - iar daca am putea considera ceva, de exemplu: banul ca si idolul nostru, ei bine, nu-l avem suntem intotdeauna prea saraci sa ne atasam de el, cum vine cum il dam la intretinere) si lista continua.

Si totusi, de ce a mentionat Pavel firea pamanteasca unor oameni deja convertiti, cu pacatele iertate, daca ea nu mai e de actualitate. Poate ar trebui sa luam in considerare faptul ca ei nu aveau PrioriPost, dar totul cade in momentul in care iti dai seama ca si in tine rabufnesc franturi din fire, lucru care e frustrant la un moment dat.

Firea pamanteasca nu dicteaza, neaparat, pacatele in trup, ci pe cele la nivel de minte. Abia acum am inteles ca nu ai cum sa spui unui om sa se lase de fumat, daca el nu cunoste innoirea mintii.

Da, recunosc ca prin autosugestie (sau prin autoimpunere, am fost si eu acolo) poti obtine multe, dar sunt lucruri superficiale in esenta (sunt foarte multi cei care s-au lasat de droguri, de femei (sau mai nou si de barbati), de tigari doar pentru ca n-au vrut sa mai traiasca in acea dependenta). Nu zic ca nu sunt niste realizari extraordinare , dar omul ca sa fie liber cu adevarat are nevoie de mai mult de o schimbare a mintii (metanoia).

Si asta incerc sa fac, asta stiu ca vrea El de la mine si de la noi toti crestini sau necrestini, iar la noi (crestinii) e ceva mai greu (putem da in sofism, mult mai usor decat ceilalti). Cum iti innoiesti mintea? Cunoscand mai mult din El si intorcandu-te la acele lucruri care le cunosti de mult si poate si-au pierdut din semnificatie.

Gandul Lui sa fie in voi toti! (mi se pare cea mai mare binecuvantare, pe care o poti adresa cuiva).

TAKE CARE & make your thoughts like His! So help us God!