Daca as putea sa opresc gandurile pentru putin timp, poate ca as putea sa dorm. Dar asaÂ… ma bucur ca e doar 1. Am atata timp sa scriu.

Oamenii au o evolutie inversa. Mai tot timpul, pozitia finala e opusa pozitiei initiale. Realele puncte tari sunt actualele puncte slabe. Cand sunt slab, Tu esti tare, sau altfel: acolo unde eu sunt slab, Tu esti tare. Asta e planul Lui genial: tocmai pentru ca schimbarea sa se vada ca e de origine extra-sine. El foloseste vasele slabe si dispretuite ale acestei lumi ca sa si arate slava. In mod normal, evolutia unui om constient de sine merge inspre acoperirea defectelor si dezvoltarea atuurilor. Nu si la Dumnezeu, care a instaurat Lumea Inversata: identifica slabiciunile din noi, le expune (noua, altora) si apoi le preschimba in cele mai puternice parti ale noastre. Eu inca nu pot intelege cum face asta, dar la un moment dat poate o sa aflu. Aparentele noastre atuuri, pe de alta parte sunt lipsurile. Suntem slabi in ce parem a excela. Dam multe sfaturi celor din jurul nostru: pe noi nu ne putem ajuta. Vorbim mult: nu putem comunica. Glumim mult: nu putem sa facem fata durerii. Ne cerem drepturile cu vehementa: nu credem ca meritam nimic. Ne urlam libertatea: suntem dependenti. Oamenii bucurosi sunt tristi dincolo de orice imaginatie.

Cred ca incercam sa-i ajutam pe ceilalti si sa- i dezvoltam in directiile alea in care noi nu vom putea merge niciodata. Pentru ca nu putem. Cateodata e nevoie doar sa inversam toate lucrurile care se vad pentru ca sa aflam cine se asunde sub invelis. Ei bine, Dumnezeu poate sa faca schimbarea pentru ca sa ne aduca la imaginea noastra din oglinda, unde toate minusurile devin plusuri.

raluca