
Ma gandeam azi cat de mult mi-as dori sa pot sa depozitez nu cuvinte sau idei, ci o stare intreaga - amalgamul ala de sentimente, idei, pace, neliniste, incredere, intrebari, din nou pace, dragoste, multa dragoste - sa o stochez, zic, in memoria altcuiva. Ca atunci cand uit sau sunt convinsa sa uit sau vreau sa uit, sa ma pot intoarce la persona-purtator si sa imi aduc aminte de tot si sa nu mai vreau putin, ci sa vreau sa traiesc tot timpul intens, la limita, langa inima Lui.
Cea mai mare minciuna a diavolului nu este sa ne manipuleze sa facem ceva ce nu e dupa voia lui Dumnezeu, ci planul cu adevarat malefic este sa ne convinga psihicul sa gaseasca explicatii interioare care sa motiveze alegerile. Ajungi sa crezi ceea ce faci. Devi ceea ce faci. E un drum invers de la fapte la esenta. Drumul lui Dumnezeu este de la “omul ascuns al inimii” la manifestarile exterioare ale schimbarii launtrice reale. O convertire bazata pe decizii de a nu mai gresi, de a fi mai bun, de a trai cum trebuie este o utopie. Intr-adevar un pom rau nu poate da roada buna si unul bun in nici un caz roade rele. Dar pentru asta trebuie sa-l lasi sa ajunga acolo, la esenta. Si nu te baza pe faptul ca El stie totul, ca doar cum s-ar putea altfel. Poate ca trebuie sa le afli si tu.
Daca esti un om foarte sincer cu tine insuti atunci toata treaba cu uitatul inauntrul sufletului te ajuta sa-ti vezi toate prefigurarile din perspective Lui. Si multi nu faca asta pentru ca stiu ca Lui nu-I place deloc ce vede acolo. Daca esti un om care obisnuiesti sa-ti rezolvi problemele “singur/a cu Dumnezeu” atunci e cazul sa si marturisesti altcuiva despre lucrurile din tine. Sintagma de mai sus nu e decat o acoperire pentru frica ta de parerea crtica a oamenilor si neincrederea in dragostea prietenilor ca vor sta langa tine chiar daca descopera ca nu esti perfect/a. Daca esti un om care isi vorbeste problemele fara nici o treaba fata de cine prinde atunci e cazul sa taci in fata Lui si sa-L astepti sa-ti raspunda la nerostitele tale intrebari.
Daca emotiile inseamna o lume intreaga pentru tine si nu vrei decat „mai mult din atingerea Ta, Doamne”, „sa te simt mai mult”, sa fiu mai aproape de Tine” si sa te dea peste cap cu manifestarile Lui sensibile, atunci opreste-te din a cersi mangaieri si cauta sa-L cunosti, sa-L intelegi cu mintea pentru ca este o persoana, nu un tonomat de senzatii. Daca logica te-a condus la El si stii atat de multe si ai putea sa explici ore intregi despre mecanismele credintei, atunci trebuie sa incepi sa te rogi sa-I simti inima si sa incepi sa ti-o redescoperi pe a ta. Sufla mai intai praful. Asta ajuta.
Vindecare emotionala ar fi cuvintele de ordine.
Spun asta pentru ca sunt convinsa ca Dumnzeu ne vrea completi, impliniti nu doar intr-o directie de evolutie. Nu cred ca s-a straduit atat sa teasa in noi tot sistemul suflet-ratiune-sentimente daca nu avea si o metoda de a le potenta la maxim si in acelsi timp de a le echilibra. Cand ajungem sa intelegem asta, abia atunci cuvintele „te laud ca sunt o fiinta atat de minunata” vor fi grele de sens.
Isus a venit sa ne spulbere o lume intreaga de idei si concepte, a venit sa inverseze, sa demonteze, sa strice, sa restaureze, sa vindece, sa implineasca. De asta a deranjat atata. Si de obicei adevarul frustreaza, expune si trezeste bestiile defensive din noi. Hei, L-au crucificat! Si oamenii care au incearcat sa-i transmita mesajul de a lungul timpului - nu oamenii cu marketingul religios, ci the real ones - oamenii care au stiut adevaruri, au vazut dincolo de aparenta, au trait in Realitate inca inainte sa ajunga acolo, oamenii aia au avut cam aceasi soarta. Spune la un moment dat pe undeva, nu am timp sa caut unde, ca noi, ca si crestini suntem o mireasma-dubla: pentru cei care sunt pe calea cea buna suntem o mireasma de viata si inspre viata, iar pentru cei care sunt pe drumul gresit suntem o mireasma de moarte inspre moarte.
raluca
Comments can be submitted only by registered users.
Inversarea de care vorbesti tu va incepe atunci cand cineva devine deplin convins de dragostea lui Dumnezeu sau cand isi va constientiza starea de "nesinceritate" cu el insusi, cu ceilalti si implicit cu Dumnezeu ( in momentul in care aceasta nesinceritate nu le va mai aduce beneficii, ba dimpotriva)? Pentru mine a doua optiune este adevarata. Am fost o persoana care mi-am dorit aprecierea oamenilor si dragostea lor de aceea am trait in utopia de care vorbeai. Cand am realizat asta, efectiv am cazut in cealalta extrema. De asemenea am realizat ca "dragostea" mea de Dumnezeu se reducea la cautarea avantajelor relatiei cu El.
raspunde acestui comentariu Saturday, 12.03.05, 10:10:09Ma gandesc acum, cu parere de rau la acea dulce ignoranta in care traiam si de multe ori nu stiu ce sa ma fac cu cea care sunt acum. Totusi ma bucur ca stiu adevarul despre mine si este un punct de plecare pentru mine. Este foarte dureros si simt ca am pierdut mult deja si asta ma face sa fiu foarte trista si fara speranta uneori. Dar sunt la un inceput de drum, un drum foarte greu- as vrea sa fie drumul intoarcerii mele reale la Dumnezeu.
raluca, esti unul dintre oamenii pe care, daca nu i-as fi intalnit, as fi regretat toata viata.
)
raspunde acestui comentariu Saturday, 12.03.05, 20:44:06indragosteala pana peste cap de El, luciditate, umor si ironie fina... you're one of a kind
awesome!
raspunde acestui comentariu Thursday, 17.03.05, 12:54:59