Am mentionat ca o conditie de baza a schimbarii launtrice ar fi o sinceritatea necrutatoare? „Adevarul te va face liber”, nu doar suna bine, e una dintre cele mai pline de esenta afirmatii a tuturor timpurilor. Dupa ce ai reusit sa suporti durerea scoaterii la lumina a unor realitati pe care ai fi vrut sa le ignori o viata, daca se putea, ei bine, aici firul logicii mele imperfecte se rupe. Cum o face? Aste e taina. Personajul principal isi pierde cunostiinta, cand se trezeste e in alta lume, din care nu mai intelege nimic. Tot filmul incearca sa afle asta, cateodata reuseste sa descurce misterul alambicat, dar alteori toata explicatia ramane in coada de peste. Stiu doar ca El iti da o intelegere noua a problemelor tale, vezi din alta perspectiva, a Lui si a sensului oricarui eveniment sau persoana din viata ta, pentru ca te-a eliberat de toate sentimentele negative implicite care pareau de neinlaturat. Acum esti de neatins si deci poti sa alegi si nu doar sa fi ales/manipulat/influentat. El iti pazeste inima si gandurile cu ajutorul pacii care intrece intelegerea umana limitata. Treaba aia e deja rezolvata, nu trebuie sa-ti mai faci griji vreodata cum ca ceva sau cineva te va afecta iremediabil. Nu mai au ce sa-ti ia, nu stiu cum, si daca ar incerca macar ar cadea secerati.
„Izgoneste nelinistea, caci nu ai nimic de temut, si spaima caci nu se va apropia de tine. Daca se urzesc uneltiri nu vin de la Mine; oricine se va uni impotriva ta va cadea sub puterea ta. Iata Eu am facut pe mesterul care sufla carbunii in foc si face o arma dupa mestesugul lui. Dar tot Eu am facut si pe nimicitor ca s-o sfarme. Orice arma faurita impotriva ta va fi fara putere; si pe orice limba care se va ridica la judecata impotriva ta o voi osandi. Aceasta este mostenirea robilor Domnului, asa este mantuirea care le vine de la Mine, zice Domnul.”
Isaia 54:15-17.
In noua ordine ce mai inainte iti stopa evolutia si te limita acum iti da aripi. Cand rupi un lucru atat de puternic, (nu tu, dar in tine) te apropii de alura unui super-erou. Pentru ca, sa ne intre bine in cap, daca vrem sa mergem pe urmele Lui sa semanam cu El, „vreau sa fiu mai mult ca Tine, Doamne”, ei bine atunci sa ne pregatim psihic pentru o calatorie fantastica. Si asta doar pentru ca L-am lasat sa actioneze in forta: „In ziua cand iti vor zidi iarasi zidurile, in ziua aceea ti se vor largi hotarele. Iti voi arata lucruri minunate, zice Domnul!” (Mica 7:11, 15). Pentru cei mai curajosi dintre voi, cititi si versetul 13 pentru explicatii suplimentare.
raluca
Raluca, ceea ce spui tu suna foarte frumos.... E ca si cum noi am fi capabili sa ne "fabricam" o atitudine, un mod de gandire eliberat de toate presiunile si punctele slabe pe care le avem. Adica mai bine zis sa incepem sa credem ca toate aceste bariere (despre care vb) care ne impiedica in evolutia noastra ca oameni nu doar ca pot fi date la o parte dar pot deveni atuu-ri, punctele noastre forte si toate astea prin interventia miraculoasa a lui Dumnezeu, care datorita faptului ca este sfant "e constrans" oarecum sa ne schimbe pentru ca altfel nu poate convietui cu noi.
)
raspunde acestui comentariu Sunday, 13.03.05, 09:16:42Sunt afirmatii puternice care cheama oamenii la a deveni puternici ( si ei sunt asa pentru ca pot avea de partea lor pe Cel Atotputernic- nu ca ar avea in ei aceasta putere). Aceste afirmatii m-au calauzit multa vreme in viata mea pana la un punct la care am inteles ca ceea ce imi doresc de la viata nu este sa fiu un super -erou, ci doar un simplu muritor (care daca se poate sa moara cat mai repede) in stare sa iubeasca oamenii. Pot sa zic ca am reusit sa-mi castig respectul de sine, am reusit sa fiu sincera (si cred ca toate astea au fost lucrarea lui Dumnezeu in mine) dar ceea ce nu am reusit inca este sa iubesc. Poate asta va fi urmatorul proiect al Lui Dumnezeu in mine, eh?
PS. Ma bucur si eu (ca si santiago) ca am avut ocazia sa-ti citesc articolele. Prezenta ta pana acum pe sit este una foarte placuta si pot sa spun foarte provocatoare. Pentru mine cel putin ( ultimele trei articole) a fost o provocare sa pricep mesajul tau si poate nici in prezent nu am reusit pe deplin.
Este foarte interesant ce spui, si adevarat de altfel, insa cati oare dintre noi avem curajul de a schimba ceva, si mai ales a o face drastic prin a martusisi adevarul despre micile noastre "colturi" pe care nimeni nu le cunoaste? Nu cred ca sunt multi in lumea sta care sa nu se simta expusi, si chiar daca stiu ca asta ar fi o cale, defapt calea Lui Hristos, nu multi o fac pt ca asta ar insemna pocainta nu?Ma refer la adevarata pocainta care nu poate veni decat in urma recunoasterii sincere a faptului ca nu suntem decat "pacat" cu totul, si ca avem nevoie de El. E simplu sa spun asta acum, dar oare daca am fi fata infata cat de sinceri am fi? pt ca acum eu sunt undeva departe si nu ma vede nimeni....
raspunde acestui comentariu Monday, 14.03.05, 20:50:09