Please Register! on our site to be able to write messages reply to blogs and participate on our discussion forums. Click here if you forgot your password.
Logo Design services for all kind of businesses.
Parc
- Cuvinte reci de pe buze uscate [04.09.08 16:07]
- Solutii IT [04.09.08 15:48]
- Functia ambigua a televiziunii [02.09.08 06:46]
- Când nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu [02.09.08 06:24]
- Biblia si drepturile omului [14.02.07 11:59]
Downtown
- Ce pot face cu el... [01.10.08 03:10]
- Trenuletul forumului! [01.10.08 03:06]
- X si O [01.10.08 03:04]
- Admite ca..... [01.10.08 03:03]
- Ai face______cu mine? [01.10.08 02:59]
Lumea se schimba… si noi suntem lumea!Friday, 17.03.06
Am luat o pauza de la contextul care intr-un fel sau altul, ma definea. Am plecat din tara mea, dintre prietenii mei, din patul meu, din parcul meu… am trait pur si simplu un alt context, fizic, si psihic. Dar … m-am intors, fara a avea pretentia ca lumea sa-mi fi dus dorul, sau ca timpul sa fii stat in loc. Am regasit acelasi parc cu aceleasi bancute, aceeasi cafea la acelasi local cu acelasi fum de tigara, aceeasi reducere lunea la republica, si aceeasi vanzatoare la magazinul de la colt… chiar daca a murit Laura Stoica , chiar daca s-a maritat Andreea Marin, si chiar daca in buzunarele parlamentarilor nostri sume mari de bani isi cauta justificarea, credeam totusi ca lucrurile care pareau sigure in viata mea, vor ramane neclintite… credeam ca fundatia ramane aceeasi, chiar daca afara ploua…
Dar lumea se schimba. Si eu sunt lumea. Si tu esti lumea. Si lumea sufera. Si lumea se precipita. Si lumea vede lucruri noi, si lumea isi schimba punctele de vedere… lumea plange si lumea rade. Lumea se preface, si lumea e dureros de sincera. Da, aceeasi lume isi intoarce masca de pe o parte pe alta. Lumea e absurda si lumea e justificata. Lumea tace, si linistea urla. Si sufletul urla, si ochii urla, si mainile urla si pietrele urla…si totusi linistea e adanca. E prea adanca.
Ce multe se pot schimba intr-o luna, sau doua, sau trei… ce multe pot ramanea la fel… cine alege ce se schimba, si ce nu?! Cine ma va lua de-o parte sa-mi faca un tur al noului context in care m-am intors. Acelasi, si totusi unul cu totul altfel…
Ce faci cand ochii care te sorbeau iti intorc spatele? Ce faci cand mainile care te tineau in brate, cad in ignoranta? Ce faci cand iti intinzi sufletul pe masa, si nu e nimeni sa arunce o privire asupra lui? … Ce faci cand lumea se schimba, si tu esti lumea?
Emma
RSS 2.0 feed, print, email this article:
- RSS 2.0 feed of this article, including comments.
- You can [print] this article or [email] it.
Comments:
Add new comment:
Comments can be submitted only by registered users.
Te faci mai dur, mai distant, zilele ce trec te fortifica, devi o roca, dura si o lume pe are n-o mai impresioneaza orice, oricine si oricand. Evoluezi...
raspunde acestui comentariu Friday, 17.03.06, 07:33:55incerci sa iti gasesti loc inapoi in sufletul "lumii vechi", in partea de care ti-e dor din ea...si ea te va primi inapoi
raspunde acestui comentariu Friday, 17.03.06, 13:08:33i-l lauzi pe Domnul si El te invioreaza; te increzi in El, si el i-ti netezeste caile; i-L cauti pe El si El i-ti da tot ce ai nevoie; iubesti fara sa pretinzi ceva si vei schimba lumea din jurul tau
raspunde acestui comentariu Friday, 17.03.06, 16:28:14ce faci? te bucuri de faptul ca tu ai un Prieten mai bun decat toti celalti,si care este alaturi de tine si atunci cand toti iti intorc spatele...
raspunde acestui comentariu Friday, 17.03.06, 19:53:41Senzorii mei detecteaza niste urme usoare de depresie...
raspunde acestui comentariu Saturday, 18.03.06, 00:37:38Dar cum se zice... suferinta naste arta. Anyway, poate ar trebui sa stii ca nu esti singura care simte asta. Da, individualismul naste monstri...
emma cum zicea si radu...te faci distanta...eu asa am facut...cand am vazut ca lumea s-a schimbat...sub ochii mei...nu cand eram plecat.Asta e lumea se schimba, evolueaza sau involueaza, dar ii dureros sa vezi ca de obicei oameni pe care ii credeai aproape...iti intorc spatele...ce tre sa faci..ii sa il intorci si tu...ca sa vezi alta fata
raspunde acestui comentariu Saturday, 18.03.06, 15:52:28ce faci...?... te integrezi inapoi intr-o lume monotona....in aceeiasi lume din care ai iesit....si poate te-ai complacut fiind obisnuita cu ea.... te intorci la aceeiasi "prieteni" sperand (fara sa spui) ca nimic nu s-a schimbat... schimbarea e ca ai iesit tu din cadru si ei sau obisnuit cu asta... asta se intampla de obicei! dar ce ar trebui sa faci? sa te intergrezi in aceeiasi lume moarta...pretinzand ca traiesti...?dar de fapt te vei intoarce in aceeiasi stare de amortzeala....de pastrare... de "putrefactzie" pe care nu o vei realiza decat iesind inca o data din ea! pt ca asa e in lume... daca nu te autoexcluzi prin credintza in Isus, lumea te va transforma inapoi in ea, vei fi iar in lume, si ca lumea! si nu tre sa fie asa...noi nu suntem din lume, remember? Ev. dupa Ioan, cap. 17...rugaciunea lui Isus! S-a rugat degeaba....?
raspunde acestui comentariu Sunday, 19.03.06, 21:23:12si de ce sa revi la o stare de amorteala? oare nu se poate sa aduci ceva proaspat in lumea aceea 'veche'?
raspunde acestui comentariu Sunday, 19.03.06, 22:13:29cred ca, la fel cum lumea s-a obisnuit cu lipsa ta, ea se poate obisnui cu prezenta ta care poate fi chiar mai placuta pt uni.
nu cred ca e o tragedie ca ai iesit din peisajul fizic pt o perioada (pt ca sunt sigur ca nu te-ai rupt cu totul de toti)
Imi amintesc de acum 6 ani cand m-am intors acasa dupa 6 luni pe alt continent, simteam frustrarea ca lucrurile s-au schimbat si mergeau inainte chiar si fara mine, parca as fi vrut ca existenta cuiva sau ceva sa depinda macar putin de mine, sa imi gasesc cumva sensul revenirii, veneam cu experiente traite acolo pe care chiar daca le povesteam altora parca nu le intelegeau, a fost frustrant de asemenea cand m-am intors in biserica mea mare si nu neaparat ca vream atentia tuturor dar m-am simtit o furnicuta intr-un musuroi si parca eram invizibil (apropo, ar fi o chestie tare daca am incepe sa ne uitam in jurul nostru, in biserica in care suntem, ne-am obisnuit sa cautam aceeasi oameni si atatia altii vin si pleaca neobservati). Am constatat si eu ca imi trecuse dorul de cei de aici si ca la fel, viata lor mergea la fel de bine inainte cu sau fara mine. Nu suntem primii care simtim asta si probabil nici ultimii, in urma cu ceva timp George Cosbuc spunea...
raspunde acestui comentariu Monday, 20.03.06, 09:14:33Nu cerceta aceste legi,
Că eşti nebun cĂ¢nd le-nţelegi!
Din codru rupi o rămurea,
Ce-i pasă codrului de ea!
Am nevoie de semnificatie si imi implinesc intr-o masura aceasta nevoie prin aprecierea celor de langa mine dar pana la urma stiu ca in mod absolut doar Dumnezeu ma poate implini.
Ce urmă lasă şoimii-n zbor?
raspunde acestui comentariu Monday, 20.03.06, 09:25:42Ce urmă, peştii-n apa lor?
Să fii cĂ¢t munţii de voinic,
Ori cĂ¢t un pumn să fii de mic,
Cărarea mea şi-a tuturor
E tot nimic!
Că tot ce eşti şi tot ce poţi,
Părere-i tot dacă socoţi -
De mori tĂ¢rziu ori mori curĂ¢nd,
De mori sătul, ori mori flămĂ¢nd,
Totuna e! Şi rĂ¢nd pe rĂ¢nd
Ne ducem toţi!
...
Dar ştiu un lucru mai pe sus
De toate cĂ¢te ţi le-am spus:
Credinţa-n zilele de-apoi
E singura tărie-n noi,
Că multe-s tari cum credem noi
Şi mĂ¢ine nu-s!
Şi-oricĂ¢t de amărĂ¢ţi să fim
Nu-i bine să ne dezlipim
De Cel ce vieţile le-a dat! -
O fi viaţa chin răbdat,
Dar una ştiu: ea ni s-a dat
Ca s-o trăim!
frumoasa si adevarata poezia
raspunde acestui comentariu Monday, 20.03.06, 13:27:56"Că tot ce eşti şi tot ce poţi,
Părere-i tot dacă socoţi -
De mori tĂ¢rziu ori mori curĂ¢nd,
De mori sătul, ori mori flămĂ¢nd,
Totuna e! Şi rĂ¢nd pe rĂ¢nd
Ne ducem toţi!
Dar ştiu un lucru mai pe sus
De toate cĂ¢te ţi le-am spus:
Credinţa-n zilele de-apoi
E singura tărie-n noi,
Că multe-s tari cum credem noi
Şi mĂ¢ine nu-s!"
lumea se schimba, si oamneii se schimba, si lumea suntem noi...
da' daca credinta ne e "tare", vom fi oricand si-oriunde "potriviti"; nu vom mai trai durerea dezlipirii de oameni (sau a lor de noi) si locuri, sau vom trece altfel prin ele... mai cu brio!
D-ne, ajuta-mi mie, primu'! ca-s cel mai necredincios si lipicios de "lucruri trecatoare"...
...cred k o experientza de genul acesta poate sa te faca sa-ti dai seama cat de mult suntem dependenti de oameni,de cultura,de integrare...de prezentza...insa cred k poate fi foarte trist si dureros sa construiesti in viatza ta o fundatie pe care in timp se pun pereti si acoperis,iar dupa o pauza de "lucru",ai impresia k ploua in casa...si poate uneori kiar ploua...insa dak nu continui lucrarea,ploaia va darama intr-o zi si ce este deja construit pentru k acei pereti sunt sensibili la ploaie dak nu-i protejezi...e nevoie de putere si curaj sa te apuci sa revii pe drumul pe care odata umblai,insa este interesant sa te foloesti de ce ai vazut pe alte drumuri pentru a-l face pe cel vechi mai palpitant si fascinant....nu-i asa?
raspunde acestui comentariu Saturday, 25.03.06, 06:03:19eu am simtit asta cand am venit acasa dupa un an de zile
raspunde acestui comentariu Saturday, 25.03.06, 06:20:31a fost foarte dureros pt mine sa vad ca lucrurile pe care le lasasem cand am plecat nu mai erau la fel!
sau cel putin in ochii mei! Erau poate la fel...dar in final eu eram cea care s-a schimbat!
nici nu voi avea vreodata pretentia sa le impun sa ramana asa cum sunt sau asa cum erau ei cand am plecat...fiecare are dreptul la dezvoltare si la maturizare iar aceasta ne impiedica sa mai facem lucrurile pe care le faceam altadata
Noi ne schimbam dar Dumnezeu e acelasi in veci...si asta e cel mai important
"Noi ne schimbam dar Dumnezeu e acelasi in veci...si asta e cel mai important"
raspunde acestui comentariu Saturday, 25.03.06, 15:45:01Amin-Amin
noi ne skimbam insa uneori si ceilalti se skimba-vb desre mine si devin mai distanti
raspunde acestui comentariu Tuesday, 04.04.06, 14:25:25orikat ai vrea saii apropii din nou