Autor: Amaya

Imi vine sa visez cand privesc in ochii Domnului, si vad viitoru-mi plasmuit, zidit si ingradit in cuvinte precum "la crucea de la Golgota", "iubire de Fiu de Imparat", "coroana de spini", dar si "mormantul gol din ziua a treia" sau "revenirea pe norii cerului". Si-mi vine a visa cand Iti surprind privirea, ca si cum imi vine-a rade de un dialog inocent intre doi copii...

Dar Doamne, clipirile Tale sunt din ce in ce mai dese, asa incat Te pierd de multe ori... Si oh, dorinta sufletului meu.. de cand ma uit la cer, Dumnezeule, si astept sa fiu orbita, ca Pavel, ca prin acest potop de intuneric sa invat a aprecia lumina Ta sfanta, si ca dupa o vreme, credinta in Tine sa-mi vindece privirile ranite, sa imi spele pacatele ce le-am privit cu ochii liberi, caci cum as putea sa vad raul si apo sa ma uit la frumusetea Ta?

[...]

Si de la ochi sa ajungem la inima, Doamne. M-ai facut un pribeag, ca David. Mi-ai promis imparatia, dar ziua cuceririi nu mai vine. Si-mi hoinareste sufletul, alungat de necuratiile din jurul meu, si nu mai gasesc odihna nici macar in bratele credintei, caci si ea, credinta, mai ca s-a spulberat si totul a ramas doar o mireasma a amintirii ca odata a fost. Ca odata putea sa mute muntii cu un cuvant doar, iar acum pana si spernata mi s-a risipit la primul vant de toamna tarzie. Iar David, desi a pribegit, a fost un om dupa inima Ta.

Zideste-mi, Doamne, o inima curata. Pune in mine un Duh nou, statornic. Nu ma lepada de la Fata Ta si nu lua de la mine Duhul Tau cel Sfant...Da-mi iarasi bucuria mantuirii Tale, si inconjoara-ma cu bunavointa Ta.

Si atunci, Isuse, inima mi se va largi, ca sa cuprinda infinita dragoste ce Tu mi-o torni, siroaie. Si voi iubi oamenii, Domnul Ostirilor, ii voi iubi cu o dragoste neprefacuta...