Please Register! on our site to be able to write messages reply to blogs and participate on our discussion forums. Click here if you forgot your password.
Parc
- Când nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu [12.06.08 11:41]
- Cuvinte reci de pe buze uscate [23.01.08 23:15]
- Solutii IT [17.08.07 13:08]
- Functia ambigua a televiziunii [12.08.07 12:39]
- Biblia si drepturile omului [14.02.07 11:59]
Downtown
- Ce-ai spune daca.... [05.07.08 02:28]
- dorinta corrupta :) [05.07.08 02:27]
- 'zicatori' [05.07.08 02:26]
- Ce pot face cu el... [05.07.08 02:24]
- acrostih [05.07.08 02:22]
Mandrie de romanWednesday, 07.06.06
Autor: Daniela
Nu de putine ori ma trezesc, fara sa vreau, facand comentarii despre Romania si romani de fata cu prietenii mei, incercand sa le fac o imagine cat mai corecta despre poporul si tara mea de bastina. De exemplu, le descriu in detaliu ce s-ar intampla cu masina decapotabila care tocmai a parcat in fata terasei unde ne aflam. Sau, cand venise vorba de italieni si chinezi si gusturile lor gastronomice canine sau feline, m-am intors catre unul dintre prietenii romani de fata, cautand sprijin: “Pai, la fel cu romanii si lebedele in Austria…” Reactia amicului meu n-a fost chiar cea asteptata, cerandu-mi discret sa ma abtin de la remarci care pun Romania intr-o lumina proasta.
Oftand, ma gadisem ca el nu stie ca unul din motivele pentru care ma “certam” cel mai tare de obicei cu o prietena buna era tocmai ca se amuza de limba romana, ea fiind mandra posesoare a unei limbi limitate de uz global. Deci, sa fie clar, nu permit asa ceva! Poti sa te legi de economia muribunda, de politica corupta (fara scuze pentru cacofonie :D) dar sa nu ( SA NU) te atingi de limba romana.
Treceam intr-o zi pe o strada cunoscuta in centrul orasului si m-a atras ce se petrecea langa o masina de politie, unde un om simplu era chestionat. Am auzit vorbindu-se romaneste si, de curiozitate, am incercat sa inteleg ce se intampla. Era un roman descoperit fara acte si unul dintre politistii care il chestionau era roman. Am incercat sa ma indepartez cat mai repede posibil, stanjenita de situatie. Nici bine n-am trecut strada, ca am vazut o figura cunoscuta, pe o banca. Am trecut mai departe, dar mi-am amintit si m-am intors, intreband-o daca intr-adevar ea era cunoscuta solista de muzica usoara de acasa. “Da”, mi-a raspuns ea putin incurcata ca fusese descoperita. Atunci mi-am dat seama ca eram intre doua lumi, intre doua extreme la care se afla poporul meu. Si am stiut ca nu-i poti inghesui intr-o categorie pe romani.
Cu aceeasi gratie pot culege capsuni in Spania si pot sparge codurile la NASA.
Nu de putine ori ma trezesc, fara sa vreau, facand comentarii despre Romania si romani de fata cu prietenii mei, incercand sa le fac o imagine cat mai corecta despre poporul si tara mea de bastina. De exemplu, le descriu in detaliu ce s-ar intampla cu masina decapotabila care tocmai a parcat in fata terasei unde ne aflam. Sau, cand venise vorba de italieni si chinezi si gusturile lor gastronomice canine sau feline, m-am intors catre unul dintre prietenii romani de fata, cautand sprijin: “Pai, la fel cu romanii si lebedele in Austria…” Reactia amicului meu n-a fost chiar cea asteptata, cerandu-mi discret sa ma abtin de la remarci care pun Romania intr-o lumina proasta.
Oftand, ma gadisem ca el nu stie ca unul din motivele pentru care ma “certam” cel mai tare de obicei cu o prietena buna era tocmai ca se amuza de limba romana, ea fiind mandra posesoare a unei limbi limitate de uz global. Deci, sa fie clar, nu permit asa ceva! Poti sa te legi de economia muribunda, de politica corupta (fara scuze pentru cacofonie :D) dar sa nu ( SA NU) te atingi de limba romana.
Treceam intr-o zi pe o strada cunoscuta in centrul orasului si m-a atras ce se petrecea langa o masina de politie, unde un om simplu era chestionat. Am auzit vorbindu-se romaneste si, de curiozitate, am incercat sa inteleg ce se intampla. Era un roman descoperit fara acte si unul dintre politistii care il chestionau era roman. Am incercat sa ma indepartez cat mai repede posibil, stanjenita de situatie. Nici bine n-am trecut strada, ca am vazut o figura cunoscuta, pe o banca. Am trecut mai departe, dar mi-am amintit si m-am intors, intreband-o daca intr-adevar ea era cunoscuta solista de muzica usoara de acasa. “Da”, mi-a raspuns ea putin incurcata ca fusese descoperita. Atunci mi-am dat seama ca eram intre doua lumi, intre doua extreme la care se afla poporul meu. Si am stiut ca nu-i poti inghesui intr-o categorie pe romani.
Cu aceeasi gratie pot culege capsuni in Spania si pot sparge codurile la NASA.
RSS 2.0 feed, print, email this article:
- RSS 2.0 feed of this article, including comments.
- You can [print] this article or [email] it.
Comments:
Add new comment:
Comments can be submitted only by registered users.
© 2006 aercurat.com | All rights reserved
romanii sunt si ei oameni.. si peste tot sunt si uscaturi... ma tem totusi ca inclinatia fireasca e sa numeri uscaturile... pe de alta parte e adevarat ca multi romani daca li s-ar dat sansa ar alege sa se nasca si sa traiasca in alta tara; de ce? pentru ca e mai greu sa influentezi tu mediul - si prea putini indraznesc si reusesc, comparativ cu intra si a fi parte dintr-o societate/natie in care cele mai multe sa ti se ofere ca pe tava, doar sa vrei sa intinzi mana spre succes... totusi america materiala nu rezolva adevaratele probleme - spirituale - ale romanilor; si ca si natie crestina ar trebui sa ne ingrijim mai intai de spirit in loc sa alergam dupa o pita mai buna...
raspunde acestui comentariu- acest comentariu a inspirat pe Liv4Him247 — #3
Wednesday, 07.06.06, 16:09:38Romanii de aici nu mai sunt romani. Nici macar nu mai vb intre ei in romanana. De mai bine de 10 luni de cand sunt aici nu am reusit sa-mi fac prieteni. Toti sunt niste superficiali: "Lasa-ma ca sa te las!" Intr-adevar romanii din Romania sunt oameni cu sufletul mare si poti sa te bazezi pe ei, poti sa plangi, sa razi impreuna cu vecinul tau pe cand aici daca il vezi la o data la 2 luni zici: "Saru-mana, Doamne!"
raspunde acestui comentariu- acest comentariu a inspirat pe Liv4Him247 — #4
Thursday, 08.06.06, 06:50:15inspirat de laspin — #1 Wow cata dreptate ai laspin....traiesc de-o viata in America...si asa tanjesc dupa o relatie cu Dumnezeu...dar sunt atatea lucruri care pun piedica...toti umpla dupa lucruri materiale...tot timpul mi se zice "da...sa faci o facultate buna ca sa faci BANI buni si sa te poti intretine...si bla bla bla..."...da e adevarat ca e bine sa fac ceva dar nu vreau ceva care sa ma robeasca....sti cum e....cu cat ai mai mult cu-atat vrei mai mult si nu vreau sa ajung acolo. Adevaru e ca mai sunt si altii care il cauta pe Dumnezeu...dar parca nu mai e ca-nainte...ravna tot mai putina..."cand se termina predica sa putem sa iesim cu tinerii la o inghetata...cand se termina ora de rugaciune ca nu mai pot sta pe ghenunchi..." ahhhh...cat ma doare...eu dupa asta tanjesc si altii se plictisesc...da-mi putere Doamne Isus!! Mereu am fost mandra ca sunt romanca
mereu le spun 100% romanian and i'm proud of it. 
raspunde acestui comentariu Thursday, 08.06.06, 17:59:42inspirat de copilu — #2 copilu...esti in america de 10 luni sau unde? Stiu ca e greu...eu sunt aproape de-o viata in america si sa sti ca foarte greu mi-e si mie...greu mi-am facut prietene...mereu ma lipeam de cineva si apoi acea persoana isi intorcea spatele....e greu dar sti asa am invatat ce prieten am in Domnul Isus...sincer...daca n-ar fi fost asa nu l-as fi cautata pe El asa de mult...asa ca cautal si vei gasi un prieten adevarat oriunde veri merge...america...spania...germania...romania...italia...etc....oriunde! Da nu e usor ca suntem oameni si Dumnezeu ne-a creat asa...sa avem relatii de prietenie cu cei din jur...dar mai sti...poate Dumnezeu te-a aduns in starea asta ca sa poti sta de vb mai mult cu El!
Si ai multa dreptate cand zici ca oameni din romania sunt oameni cu suflet....asta e si vorba mea...iubesc Romania! Si sa sti ca mereu am avut mai multa incredere in ce-i de-acolo si mai mult curaj sa ma imprietenesc cu ei 
Domnul Isus sa-ti dea putere! 
raspunde acestui comentariu Thursday, 08.06.06, 18:09:24Mai mergem cateodata intr-un restaurant romanesc sa mancam o ciorba de perisoare. Atmosfera, chiar daca e un pic la extreme, e nostalgica. Decoratii si tablouri ieftine pe peretii inegriti de fum, proprietaru´ familiar cu toti clientii, jucatori de carti la mese, care vorbesc nemteste pana la cate un cuvant care suna mai mioritic in limba romana si pe care copiii n-ar trebui sa-l auda. Si sambata seara, neaparat concert clasic de manele. Da´ciorba e foarte buna!
raspunde acestui comentariu Saturday, 10.06.06, 13:55:15Trebuie sa recunoastem ca unii romani au facut de rusine numele de roman in Europa si din aceasta cauza multi generalizeaza si intretin parerea proasta pe care o au occidentalii despre noi.
raspunde acestui comentariu Saturday, 10.06.06, 21:44:35Desi au si ei "oile lor negre"...
Dar e drept ca atunci cand vezi tiganci romane la Turnul Eiffel, cand in autobuz la Strasburg o romanca isi pocneste "cu sete" pruncul, cand misuna cersetorii romani prin metrou la Paris, incepi sa-ti pui anumite intrebari...
Si, totusi, eu stiu cu siguranta ca noi suntem altfel, dar trebuie sa si demonstram lucrul asta prin fapte, nu doar prin vorbe.
Toti occidentalii stiu ca nu toti romanii sunt cersetori, dar le place sa exagereze si sa generalizeze cand vine vorba de tarile din Est. Pacat...pentru ca pierd ocazia de a descoperi niste popoare cu o cultura si o istorie deosebite si cu niste oameni cu o inima de aur.