Please Register! on our site to be able to write messages reply to blogs and participate on our discussion forums. Click here if you forgot your password.

Parc

Cuvinte reci de pe buze uscate [04.09.08 16:07]
Solutii IT [04.09.08 15:48]
Functia ambigua a televiziunii [02.09.08 06:46]
Când nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu [02.09.08 06:24]
Biblia si drepturile omului [14.02.07 11:59]

Downtown

Praid -> 17-19 oct. 2008 [06.10.08 21:59]
discutie libera [06.10.08 20:57]
De cate ori??? [06.10.08 20:39]
Ai face______cu mine? [06.10.08 20:36]
jocul cuvintelor [06.10.08 20:29]

Partners

MarturisireTuesday, 04.01.05

Suferinta M-am gandit multa vreme...oare de ce am vrut sa-L urmez pe Cristos, in primul rand? Recunosc: am cautat mai intai imparatia Lui ca sa primesc toate celelalte lucruri pe deasupra. L-am iubit ca sa am binecuvantarea si protectia Lui. Am facut ce mi-a cerut ca sa am toate beneficiile incepand cu cele materiale.

Primul gand pe care l-am avut cand am realizat motivatiile mele a fost sa fug, sa ma opresc din a-L urma, sa nu mai caut imparatia Lui sau sa-i cer aceste lucruri fiind sincera in sfarsit. Imi doresc tot ce este mai frumos, placut si de de dorit pe lumea asta, asta e purul adevar. Adevarul acesta insa pe deoparte ma smereste si pe de alta ma intristeaza foarte mult. Ma smereste atat de mult pentru ca am crezut pana nu de mult ca sunt deasupra lucrurilor, ca nu am nevoie de ceea ce are de oferit lumea pentru a fi fericita, ca Dumnezeu imi este de ajuns.

Si ma intristeaza pentru ca am realizat ca a-L urma pe Cristos inseamna de fapt renuntare la tot ce are lumea de oferit, la bucuriile ei, la beneficiile materiale, la binecuvantare, la protectie, la orice lucru, la viata, in ultima instanta. A-L urma pe Cristos inseamna de fapt despartire de confortul, placerea, siguranta pe care ti le ofera lumea asta si pornirea spre Dincolo, spre Tara Promisa intr-o calatorie riscanta.

Despartirea asta este atat de dureroasa, atat de plina de suferinta.

Chiar imi doresc sa-L urmez pe El in conditiile astea? Primul raspuns care imi vine in minte cand ma trezesc dimineata din pat este NU. Totusi ma urmareste un gand: poate ca lumea asta chiar daca aparent este atat de promitatoare de placeri, in realitate, poate ca e plina de dezamagire. Iar urmarea lui Cristos chiar daca pare atat de plina de suferinta, poate ca este plina de sens, speranta si bucurie in realitate.

Nu stiu... dar, daca L-as urma pe Cristos, poate ca as face-o altfel de cum am facut-o pana acum.

-Anca

radune permalink

RSS 2.0 feed, print, email this article:

RSS 2.0 feed of this article, including comments.
You can [print] this article or [email] it.

Comments:

[1] from: Forgiven4ever

Am fost la un serviciu special pentru tineri aseara si vreau sa va spun ca de mult nu m-am mai simtit asa de aproape de Domnul Tatal meu! Dumnezeu a avut cuvinte pentru mine aseara...am simtit ca-mi vorbea chiar mie iar pot sa zic ca in fine mi-am deschis si eu ochii. Am realizat ca am cautat totdeauna bucuria in lucruri care nu au adus bucuria...in lucruri lumesti, lucruri materiale, si de care mi-am dat seama ca ele doar ne satisfac pe moment dar totdeauna ramane ceva gol in mine...simteam totdeauna ca trebuie sa mai fie ceva care sa ma satisfaca iar pot sa zic ca aseara Domnul mi-a deschis ochii si mi-a arata ca acel gol in viata mea nu poate sa-l umple nimeni altcineva decat El!! Chiar daca stiu ca cineva ma iubeste si simt acest lucru parca tot nu am parte de aceasi bucurie care o simt cand stiu ca El ma iubeste si cand vad cat de mult a facut El pentru mine si de cate ori ma iertat chiar daca nu am meritat! Eu cred ca atunci cand lasam totul pentru El...El ne va da o bucurie si o pace pe care nimic si nimeni nu ne-o poate da. Normal ca e foarte greu sa lasam lucrurile lumesti dar atunci cand cerem ajutor de la El, El sigur ne va da putere...cred lucrul asta fiindca El mi-a dat mie de foarte multe ori putere sa biruiesc multe lucruri in viata!
raspunde acestui comentariu Tuesday, 04.01.05, 23:19:08
[2] from: radune

Si cu toate astea, ma tem ca eu, in momentul de fata nu pot sa trec peste durerea care mi-o pricinuieste "lipirea" asta de Dumnezeu. Cu mintea mea imi dau seama ce trebuie sa fac, insa inima si sufletul meu ma trag in alta parte. Nu sunt gata sa las tot - toata viata, toate visele toate nevoile la o parte si sa-l urmez pe el. Pur si simplu... nu vreau.
raspunde acestui comentariu Wednesday, 05.01.05, 00:01:03
[3] from: Maria

Daca ceea ce Isus a facut pentru mine, lucru pe care oamenii il numesc dragoste, ar prinde radacini in inima mea, ar deveni real pentru mine, probabil ca atunci i-as urma precum unui iubit care mi-a fermecat inima. dar asa dezlipirea de lume si pentru mine este la fel de dureroasa. am ajuns in punctul in care sa imi doresc sa traiesc in virtual, pentru ca ceea ce inseamna lumea aceasta nu poate sa mai aduca bucurie in inima mea, iar perspectiva cerului e foarte indepartata. Maria.
raspunde acestui comentariu Wednesday, 05.01.05, 13:30:35
[4] from: pamitzu

a-L urma pe Hristos este pentru mine mai mult decat pot dori vreodata. lumea mi-a facut prea mult rau ca sa imi para rau sau sa ma doara aceasta rupere, aceasta despartire. mai mult, ma simt fericita pentru ca L-am gasit pe Hristos care m-a eliberat de aceasta lume. si Ii sunt datoare Lui ca sa cer mai mult din El sa am o partasie mai intensa cu El, sa Il simt mai aproape in fiecare zi. si sunt datoare lumii sa ii vorbesc despre El, sa 'inapoiez' dragostea pe care Domnul meu mi-a dat-o, aratand dragoste lumii. Eu nu am iesit din lume, dar sunt in Hristos. si sunt infinit mai implinita.
raspunde acestui comentariu Thursday, 06.01.05, 15:32:22
[5] from: anca

Sa dea Dumnezeu sa ramai asa pana te vei intalni cu El.
raspunde acestui comentariu Thursday, 06.01.05, 19:12:53
[6] from: ioa

In urma cu aproximativ 2 ani m-am hotarat sa-L urmez pe Hristos.Si asa am facut..pna la un moment dat.Nu stiu cum,nu stiu cand si nu stiu de ce m-am oprit.Apoi am luat-o in directia opusa.
Rezultatu viata fara scop.Pentru ca abia acum realizez ca lucrurile astea trecatoare nu ma pot face fericita cu adevarat.Si totusi nu ma mustra constiinta pentru nimic.Cu fiecare zi care trece imi doresc sa ma aseaman tot mai mult cu lumea,chiar daca imi dau seama ca cel pe care-l urmez acum e insusi diavolul.
Ma intreb de ce nu ma opresc si de ce nu ma intorc la Pastorul meu?Poate ca nu stiu cum.Am senzatia ca El imi va interzice sa-mi implinesc o gramada de dorinte,dar totu-si imi dau seama ca daca nu-L urmez ,indiferent de cate dorinte trecatoare mi-as implini viata mea nu are nivi un sens.
raspunde acestui comentariu Wednesday, 11.05.05, 22:33:27
[7] from: alegna

Intr-adevar , viata fara Dumnezeu nu are nici un scop. Fara El totul e desertaciune si goana dupa vant. Ioa, e bine ca ti-ai amintit de Dumnezeu , dar nu persista in starea asta din motiv ca nu simti nimic , si ca nu simti sa te intorci la el. Nu te lua dupa ce spune inima. Acum nu iti pare rau pt pacatele facute , si vrei sa mergi mai departe fara Dumnezeu , si crede-ma , nici nu o sa simti nimic degraba , daca asta astepti. Eu zic ca esti asa infectata de pacat , departe de Domnul , incat te-ai obisnuit cu starea asta , si nu mai simti nimic. O sa inceapa sa doara de abia dupa ce te vei uita putin la Dumnezeu , si-I vei spune ca vrei sa te intorci 'acasa'. Si crede-ma , atunci o sa simti , o sa te doara , si o sa regreti enorm. Cu cat mai repede te intorci la Domnul , cu atat mai bine. Fara El.................nimic nu are rost.
raspunde acestui comentariu Thursday, 12.05.05, 14:06:35
[8] from: artemis

are grupul Continental o piesa superba care se numeste "Fara harul Tau". cuvintele ei sunt o mare incurajare pentru mine de fiecare data cand ma simt asa ca si voi...
"am ratacit destul
si-am obosit crezand
ca drumul pan' la Tine e prea greu
ca prea departe esti mereu
si-atat Te-am cautat
acolo unde nu erai
doar ca sa sfarsesc pierdut
in intuneric si in pacat...
Fara harul Tau,
fara mila Ta
as fi pribeag peste pustiuri,
fara tinta,
fugind de Tine ne-ncetat,
as rataci invins
cu pasii goi si stinsi
printre ruinele sufletului meu
fara harul Tau"

...este atat adevar in cuvintele astea incat, atunci cand realizez asta, ma grabesc sa ma intorc in bratele Domnului meu care ma asteapta "bolnav de iubire"
...nu prea stiu sa zic mai mult de atat, pentru ca niciodata nu am simtit ca pierd ceva lasand in urma lumea. in ce ma priveste, nimic din ce mi-ar putea oferi lumea nu se compara cu binecuvantarea de a fi in familia lui Dumnezeu. chiar daca de aproximativ un an incoace, viata langa Dumnezeu inseamna o lupta crunta si cumplita, rani multe, inima zdrobita. cu toate astea, fericirea cea mai mare e sa stiu ca El e cu mine la fiecare pas, fie el prin valea umbrei mortii. linistea pe care mi-o da prezenta Lui in viata mea (chiar si atunci cand nu simt asta, dar o stiu prin credinta in promisiunea Lui) nu se compara cu nici una din promisiunile pe care mi le ofera lumea.
...si mai stiu ca nu este suferinta mai mare si gol care sa macine mai tare decat o viata fara Dumnezeu. lumea iti ofera multe, dar ti-L ia pe Tata. si eu zic ca nu merita!!
deocamdata suntem in razboi, unul crunt, pe viata si pe moarte, dar la capat ne asteapta cununa....si ce cununa!!!
so, capul sus si Domnul cu voi, vitejilor!!
raspunde acestui comentariu Thursday, 12.05.05, 15:28:55
[9] from: anca

Ioa, trebuie sa privesti in adancul inimii tale la dorintele pe care le ai.. Daca nu te simti vinovata din cauza lor, s-ar prea putea ca ele sa nu fie pacatoase. Tu si Dumnezeu stiti cel mai bine ce este acolo. Daca simti ca ai aprobarea Lui cand toti ceilalti te dezaproba, Dumnezeu conteaza mai mult. E important insa sa iL cunosti pe Dumnezeu din Biblie si practicand o relatie cu El. Nu hotara sa-L urmezi pe Cristos- asta e o misiune...hotaraste insa sa-L cunosti, cere-i un timp in care sa-L cunosti si sa iei o hotarare. Pentru o perioada poti sa fii doar copilul lui Dumnezeu, nu neaparat trimisul Sau in lume. Bucura-te de relatia asta de fiica-tata. Descopera-ti Tatal. De multe ori imaginea noastra despre El e preluata, e second-hand. Gaseste imaginea adevarata a lui Dumnezeu. Stii de exemplu ca El spune ca la dreapta lui sunt placeri vesnice? Este El impotriva placerii? NU. E doar impotriva pacatului. Si placerea nu este sinonima cu pacatul intotdeauna. ok?
raspunde acestui comentariu Friday, 13.05.05, 10:46:57

Add new comment:

Comments can be submitted only by registered users.