Autor: Norrishor

Tată, îmi plec gândurile înaintea Ta, îmi aşez dorinţele pe un şirag... şi aştept Cuvântul Tău care să-mi spună că eşti mulţumit de ceea ce spun, de ceea ce gândesc, de ceea ce sunt.

M-ai ţesut în palmele Tale ca dintr-un ghem... iar acum zbor asemeni unui fluture purtând pe aripi frumuseţea mâinilor Tale, pulberea pasiunii pe care ai pus-o cand mi-ai desenat aripile. Şi zbor tot mai sus, pe înălţimi... tot mai aproape de Tine. Oamenii îmi văd frumuseţea aripilor şi mă bucur să le pot arăta măcar o picătură din ea, din frumuseţea Ta, Doamne.

[...]


Mă bucur că ai ales să sufli şi în nările mele viaţă. Mă bucur să Te cunosc.... Mă bucur (deşi uneori mă şi înspăimânt...) că mă cunoşti. Mă bucur că nu mă pot ascunde de Tine, dar mă bucur că mă pot ascune în Tine, în căuşul palmelor Tale, pe vreme de furtună sau soare.

Dacă până acum mi-a fost incomod să mă ştii, să mă cunoşti, să mă vezi... acum sunt aşa de fericită, pentru că aşa... mă înţelegi.

Nu ştiu cum m-ai creat. Poate m-ai ţesut, poate Ţi-ai împletit gândurile, poate mi-ai creionat aripile, poate primul gând despre mine a fost ca un desen în cretă, pe asfalt sau poate m-ai modelat din ţărână şi lacrimi de dor şi iubire... dar vreau să cred că sunt o minunată făptură a mâinilor Tale... iar dincolo, pe celalat „târăm” am să ascult cu drag povestea „naşterii” mele, primul gând despre mine. Până atunci aş vrea să ştii că eşti şi vei fi... în gândurile mele!