De multe ori secatuita de atatea rani care si-au lasat amprenta pe inima mea am zis Gata! NU mai vreau sa iubesc! Nimeni nu merita dragostea mea! Tuturor peroanelor carora le-am oferit-o mi-au lasat doar rani adanci si usturatoare care se vindeca asa greu! Nu mai am putere sa iubesc! Nu as mai suporta inca o dezamagire,inca o data inima mea sa fie franta! Dar toate aceste ganduri au disparut din sufletul meu si din mintea mea in momentul in care am citit urmatoarea povestire...

Intr-o zi , un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din imprejurimi. Nu dupa multa vreme, in jurul lui s-a strans multa lume si toti ii admirau inima care era intr-adevar perfecta. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata. Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea.

Cand, deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linsitit el a rostit ca pt sine:

- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frmusetea inimii mele.

Oamenii din multimea stransa in jurul tanarului au inceput sa-si intoarca privirile asupra inimii batranului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, avea locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intr totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batrunului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba mai mult, din loc in loc lipseau bucati intrebi din inima concurenta, rani larg deschise, inca sangerande.

- "Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa?", isi sopteau uimiti oamenii.

Tanarul, dupa ce examinase atent inima batranelului, si-a ridicat privirea si i-a spus razand:

- Cred ca glumesti mosnege. Priveste la inima mea-este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere. - Da, a spus bland batranelul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima mea cu inima ta. Vazi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea - rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb o bucata din inima lui, ce se potriveste la locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea dunt ranile deschise din inima mea, gaurile negre - a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni; si, cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se intoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inima lor.

Intelegi acum dragul meu care este adevarata frumusete a inimii? - a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.

Tanarul a tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batranel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a intins-o cu maini tremurande. Batranelul i-a primit bucata pe care a pus-o in inima lui. A rupt apoi o bucata din inima brazdata de cicatrice si a pus-o in rana proaspata de pe inima tanarului. Se potriveau, dar nu perfect, pt ca marginile erau cam colturoase.

Tanarul si-a privit inima care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa acum dragoste in inima batranelului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.

Cat de trist poate fi sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept. O inima perfecta, dar lipsita de frumusete...

Cand am terminat de citit aceste randuri mi-am dat seama cati oameni sunt in lumea aceasta care doresc sa isi fereasca inima de suferinta si o alimenteaza cu ura sau cu ignoranta... atunci am realizat ca puterea de a iubi se gaseste inca in inima mea si ca, fiecare rana ma ajuta sa daruiesc mai multa si mai multa dragoste oamenilor din jurul meu...

-Adela