Autor: Vera

Ma intereseaza ce voi lasa in urma celor care ma voi iubi... simt presiunea asta pe umerii mei atunci cand vreau sa renunt la lupta si accept o viata nepasatoare, fara tinta. Atunci singurul argument pe care il aduc e ca "am obosit"... am obosit asteptand miracolul sa se intample, pentru ca nu mi l-am dorit cu adevarat; pentru ca am crezut ca lasitatea acestei asteptari e curajul... am obosit pentru ca resursele mele putine au ajuns la capat si n-am acceptat sa beau din cupa gloriei Lui, sa prind puteri si sa cant cu inima libera... am obosit pt ca nu m-am vazut in stare sa merg pana la implinirea visului meu fara sa cer protectie si sprijin...

Da, ma intereseaza ceea ce las dupa mine celor ce ma iubesc... as vrea sa ofer bucurie si speranta, compasiune si duiosie, visare si aripi de zbor, iubire... cereti-mi si ma voi darui pentru voi, scumpii si dragii mei prieteni, cereti… si chiar daca nu o veti face, voi veni eu insami cu inima deschisa pentru inimile voastre si va voi oferi tot ce e mai pretios in ea, pe mine insami!