Autor: Norrishor

Nu ştiu dacă îţi place sau ţi-a plăcut matematica, dar vreau să petreci câteva minute împreună cu mine pentru a ne face împreună socotelile spre a afla care ne sunt scăderile, unde e nevoie de plusuri şi ce anume trebuie să înmulţim sau să împărţim.

Nu ţi s-a întâmplat niciodată să-ţi dai seama că ţi-ai făcut planuri, că ţi-ai dorit tot felul de lucruri şi, după ceva vreme să realizezi că Dumnezeu a fost scos din calcul? Cu părere de rău descoperim că aşa stau lucrurile, că ne trezim planificând de unii singuri lucruri despre care nici nu i-am pomenit lui Dumnezeu! Şi, bineînţeles, vrem ca toate lucrurile să meargă strună, vrem ca planurile noastre să fie duse la bun sfârşit, ca dorinţele noastre să fie împlinite. Dar cum, dacă L-am scos din calcul pe Dumnezeu, dacă nu am fost interesaţi de părerea Lui înainte de a face ceva?

Când ne facem socotelile este acolo şi Dumnezeu? Luăm noi în calcul şi părerea Lui? Dacă nu, atunci să nu avem pretenţii ca lucrurile să stea prea bine! Luăm noi în seamă părerile lui Dumnezeu, avem curajul să ascultăm şi atunci când ne răspunde cu un „NU” răspicat? Greu de răspuns, nu-i aşa?

[...] Mai obişnuim să mergem înaintea lui Dumnezeu cu o întreagă listă de cereri, de mofturi, de lucruri pe care ni le dorim, dar uităm să ne rezolvăm mai întâi problema păcatului. Până nu ne facem socotelile la acest capitol, am face bine să nu-i cerem nimic lui Dumnezeu, pentru că este în zadar. Dumnezeu este milos, iertător, dar este şi sfânt şi drept şi nu va călca pe sfinţenia Lui nici măcar pentru a privi înspre noi. Iată de ce mai întâi, repet, trebuie să ne încheiem socotelile în ceea ce priveşte păcatul, iar Hristos e gata în orice moment să mijlocească pentru noi pentru a putea fi priviţi de către Dumnezeu.

Spuneam că vom face niscaiva socoteli. Aşa că pentru început vreau să privim la minusurile şi plusurile noastre. Sunt multe lucruri care ne lipsesc, dar vrem să fim numiţi buni creştini. Oare nu ar trebui mai întâi să rezolvăm problema minusurilor, a lucrurilor care ne lipsesc? Dacă ne lipseşte spre exemplu credinţa, cum îndrăznim să mergem la Dumnezeu? Vrem răspunsuri la rugăciunile noastre? Atunci trebuie să ne rezolvăm mai întâi problema credinţei. Dacă răsfoim puţin paginile capitolului dragoste, vom vedea că şi acolo trebuie să adăugăm plusuri, că măsura dragostei noastre ar trebui să fie dragoste fără măsură aşa cum spunea Sfântul Augustin, care dragoste să fie mereu împărţită celor din jur. Aşa că iată, când vine vorba de creştinism trebuie să învăţăm să facem bine calculele.

Dar ce-ar fi dacă Dumnezeu ne-ar scoate din calcul? Dacă ne-ar spune într-o zi: ,,astăzi te las pe propriile picioare, descurca-te cum poţi, am multe alte lucruri mai importante decât tine!”, ce-am spune noi? Cu siguranţă nu ne-am putea bucura de un astfel de moment! Atunci am face bine să ne întrebăm cum se simte Dumnezeu când noi Îl scoatem din calcul.

Dacă ne interesează părerea lui Dumnezeu, atunci – cu siguranţă – vom sta mereu de vorbă cu El, îl vom întreba cum anume să procedăm, ce decizii să luăm, iar socotelile vieţii să nu fie făcute niciodată fără a-L lua în calcul şi pe Dumnezeu! Ştim şi de la matematică faptul că niciodată nu de fiecare dată ajungem la rezultatul dorit. Uneori ne scapă un amănunt, alteori e vorba de neatenţie sau chiar e posibil să ne oprim, pentru că nu ştim o anume formulă. La fel se întâmplă şi atunci când vine vorba de lucrurile în care credem. E posibil să întâlnim unele probleme pe care să nu ştim cum să le rezolvăm. Însă Hristos este Dascălul nostru şi bine am face să ţinem cont de îndrumările Lui. Cu El alături fiecare problemă are rezolvare, dacă ascultăm de îndrumările Lui, toate minusurile vor dispărea şi vom şti să ne facem bine socotelile vieţii!

Mai facem şi alte greşeli precum cea de a-i cere socoteală lui Dumnezeu pentru multe din lucrurile pe care le îngăduie în viaţa noastră. Dar cine suntem noi să-L tragem de mânecă pe Dumnezeu întrebându-L de ce aşa şi pe dincolo, bineînţeles, supărându-ne şi eschivându-ne dacă el ne cere socoteală de cum trăim. Dar să nu uităm care ne sunt rolurile. Să nu cumva să ne trezim că facem taman pe de-a-ndoaselea! Dumnezeu este Dumnezeu, iar noi, oamenii, creaţia Lui.

Dacă pană acum am eşuat, dacă am lăsat încă multe probleme nerezolvate în urmă, e momentul să punem mâna să refacem socotelile, însă de data aceasta împreună cu Dumnezeu care abia aşteaptă să ne dea o mână de ajutor. Dar noi vrem acest ajutor din partea Lui? Ne dorim să avem toate domeniile vieţii bine puse la punct? Rămânem să ne răspundem fiecare în dreptul nostru... asta după ce ne-am făcut socotelile…