Autor: MyDoom

Deodata m-am oprit din alergare ...

Alergam fara rost, cautam fericirea, o cautam, in orice si oriunde; in lucruri care erau "fericire de o secunda" ca mai apoi sa raman si mai gol.

Apasarea era tot mai mare dar nu ma puteam opri din alergare - fericirea nu era de gasit nicaieri. Intr-o zi m-am trezit insa izbit de o lumina, alergarea mea nu mai era prin bezna. M-am oprit obosit, murdar, bolnav... terminat. Scarbit am privit in jur si am descoperit cu uimire fata mea, fiintza mea oglinzandu-se, in oglinda Cuvantului si m-am cutremurat. Cat timp nu ma vedeam eram condus de inchipuire dar realitatea m-a ingrozit. Parca nu mai puteam rezista o clipa atat eram de murdar, de urat si de greu mirositor. "Gata!" mi-am zis, de aici doar moartea mai poate trage o cortina peste tot. Dar oglinda a smuls din mintea mea acest gand, aratandu-mi ce alegere ingrozitoare faceam. Si atunci am plans si lacrimile mele se amestecau cu sange si sangele sporea lumina. Lumina aceasta izvora din interiorul meu.

[...]

O alta lumina izvora acum din oglinda lundu-mi privirea de la hainele mele. Am ridicat-o usor spre oglinda, cu frica, sa privesc din nou imaginea inspaimantatoare pe care o vazusem si care ma ingrozise mai inainte.

Am tresarit! Din oglinda ma privea cu totul un alt chip, acest chip curatit intr-o lumina calda, plina de pace si de liniste, odihnit, lipsit acum de dorinta de a mai alerga. Acest chip era Dumnezeiesc.

Acum am intzeles ca nu alergam dupa ceva - fugeam de mine cautand un altul - un om nou. In oglinda am vazut acest om transformat prin Cuvant.

Lacrimile mi-au deschis inima larg pentru Domnul pacii, al fericirii dar mai ales al dragostei. Oglinda Cuvantului mi-a aratat Golgota, sangele sfant. Deci aici era totul, deci si fericirea. Fericire dupa care eu alergam inca de pe cand in jurul meu era bezna.

Doamne Iisuse iti multumesc pentru ca la cruce te-ai dat si pentru mine.

AMIN