Autor: Lavinia Moiceanu

Azi am cunoscut pe cineva care m-a ascultat si mi-a dat atentie. Azi, un om a fost interesat de remuscarile mele si de planurile mele. Nu ma asteptam sa fiu vazut si chemat, dar acum sunt fericit ca s-a intamplat.

Auzisem de Isus, Acela care vindeca orbi, schiopi si leprosi... Trecea pe un drum si, pentru ca voiam mult de tot sa-l vad, m-am suit intr-un copac de pe marginea drumului sa-L vad. El m-a vazut, m-a chemat la El si a venit la mine acasa. L-am avut ca oaspete si acum stiu ca El poate vindeca si vamesi... si pe toti oamenii pe care altii ii vad incurabili fizic sau social, sau in orice alt fel. Mi-a ascultat framantarile si remuscarile; i-am povestit despre pacatele mele din trecut si i-am spus ca-mi pare rau pentru ele si ca vreau sa fiu altul, sa ma indrept. Iar acest Om, pe care vreau, de acum, sa-l numesc prietenul meu, mi-a oferit din timpul Lui ca sa imi spuna ca in ochii Lui contez si ca am valoare si m-a incurajat. Stiu ca sunt un om josnic pentru cei din jurul meu si ca trecutul meu ma acuza, dar pentru acest om eu sunt Zacheu, omul, prietenul... Nu scriu prea multe despre reactia celor din afara casei mele. Mai important e ce se intampla inauntru.

Am avut un timp cu Isus, pentru care ii sunt recunoscator. Viata mea de acm incolo va fi pentru cei pe care ii am in jurul meu. Mi-am propus sa fiu ajutorul celor pe care oamenii nu-i cauta, a caror prezenta o ignora. Daca Isus a facut asta pentru mine, inseamna ca si eu pot face la fel pentru altul.