Autor: Dox

O simt in apa, o simt in aer, o simt in mine, o simt peste tot. Lumea se schimba si ma trage dupa ea.
Au lucrat in timp la ochii mei si nu mai vad bine. Ceea ce era scarbos a devenit normal. Ceea ce era frumos a devenit pierdut. Lucrurile mici s-au transformat in lucruri mari. Si lucrurile mari s-au ascuns.

Au lucrat si la urechea mea. M-au indopat cu zgomot sa nu mai pot distinge soapte. Mi-e frica de liniste si caut mereu sa-mi fac tovaras de drum galagia. Cand din intamplare ma vad in situatia de a fii cu mine insumi, ma refugiez in conectare. Ma conectez usor dar sunt atat de deconectat de mine, de El, si de voi.

[...]


Au lucrat si la mintea mea. Cumva, candva, pe parcurs, le-am dat voie, incetul cu incetul, imagine cu imagine, mesaj cu mesaj si picatura cu picatura sa ma schimbe. Sa-mi schimbe modul de gandire, sa mi-l reduca, sa ma faca dintr-un om liber, un maret si de dorit consumator.

Consum orice, oricat imi permit si fara sa mai gandesc. Am ajuns exact ce doreau ei. Ma hranesc cu stirile lor, cu mancarea lor modificata genetic si masor lumea cu ruleta care mi s-a pus pe frunte si pe mana.

Ma mir ca inca mai pot sa ma analizez... desi, uite, la ce-mi foloseste?

...

Deasupra apei, in jurul ei si dedesuptul ei sta un inger. E maret si infricosator. Prezenta lui insa purifica si simt un imbold de a ma cufunda in apa din fata mea.
Peste tot e apa in jurul meu, in mine si in universul meu. Apa vie care ma spala, ma ustura, ma transforma si ma framanta. Luati mancati... luati beti... si ingerul isi intinde maretele aripi, ma infasoara in cel mai fin in din univers, ma aseaza bland pe lespedea din spatele meu si imi sopteste la ureche: "Pune-te in genunchi, pamantul pe care stai este sfant".

...

Plang, si lacrimile mi se transforma intr-un izvor care fara zgomot atinge izvoarele pamantului. Acolo, impreuna cu lacrimile tale si binecuvantarea rugilor a mii de oameni scaldati de inger, impung apele lor si le strica, le framanta, apoi le schimba. Si incet, pentru o vreme, lacrimile si rugile noastre hranesc multimile.

Pana cand?