Please Register! on our site to be able to write messages reply to blogs and participate on our discussion forums. Click here if you forgot your password.

Parc

Când nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu [12.06.08 11:41]
Cuvinte reci de pe buze uscate [23.01.08 23:15]
Solutii IT [17.08.07 13:08]
Functia ambigua a televiziunii [12.08.07 12:39]
Biblia si drepturile omului [14.02.07 11:59]

Downtown

Ce vrei sa.i ceri lui Dumnezeu? [20.07.08 03:38]
Lumea in care traim [20.07.08 02:03]
Schimba-mi nick-ul [19.07.08 23:09]
poza-cuvant [19.07.08 23:08]
you about me - photo mode [19.07.08 22:56]

Partners

Ochii credinteiSaturday, 09.04.05

Ma uit cu speranta catre cer. Imi era dor de aer curat si de albastrul nesfarsit care sa-mi copleseasca spiritul. Trag cu putere aer in piept si zambesc relaxat. E atat de frumos afara. Ma bucur ca am iesit dintre betoane si ca pasesc pe iarba care inca n-a inverzit de tot. E atat de moale, atat de imbietoare. Urc incet spre culmea dealului si vreau sa trec de creasta, sa las in spatele meu orasul plin de blocuri cenusii. Ma uit cu nesat si incerc sa sorb cu privirea fiecare pata de verdeata... pasarile canta atat de frumos! Cativa nori se aduna intr-un colt de orizont dar se despart repede, mustrati parca de privirile mele insistente. Dar oare ce-o fii acolo? Ma opresc si privesc fascinat o pasare de marime mijlocie care se joaca in pamantul uscat de la poalele unui copac. "Extraordinar", imi spun, si imi vin in minte cuvintele Mantuitorului: "Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu samănă, nici nu seceră, şi nici nu strîng nimic în grînare; şi totuş Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sînteţi voi cu mult mai de preţ decît ele?"

Ma uit in jur si vad crestini ducand-o greu, ii vad aplecati de spate de atata munca, ii vad stand la cozi, batrani, uscati, cu nimic diferiti de ceilalti. E atat de usor sa judeci din exterior. Chiar si viata ta o poti judeca din exterior... E atat de usor sa uti, sa intorci spatele unor experiente extraordinare... Cu toate astea, daca privesti vietile crestinilor, te izbeste atitudinea, gandirea, speranta, dragostea, puterea si influenta pe care o au. Lucrurile pe care le poti evalua sunt doar cele pe care le poti cuantifica. Atata boala, atatia bani, atatea kilograme de cartof. Cum masori insa dragostea cuiva? Cum masori speranta, bucuria, puterea sau inima libera? Cum masori cugetul curat?

Credinta se leaga de lucrurile nevazute ochilor nostri, dar vai, atat de vizibile sufletului nostru. Am impresia ca am dat de un margaritar. E vorba despre ochii mintii si ai sufletuli. Cand ii tii inchisi, realitatea din jur se distorsioneaza, pentru ca, realitatea nu e doar ce percepem prin simturile noastre ci si acele bucati de rai si iad ce ne inconjoara in fiecare zi.

Iti multumesc Doamne, ca in sfarsit, incep sa vad dincolo de particulele materiei, cu acei ochi fantastici, ai credintei!

-Dox

radune permalink

RSS 2.0 feed, print, email this article:

RSS 2.0 feed of this article, including comments.
You can [print] this article or [email] it.

Comments:

[1] from: ovi

mare lucru credinta asta... trece dincolo de ochii nostri, dincolo de sentimente. si daca ar fi sa parafrazez un pic 'the truth is out there'.... and out there is the faith.
mah, Radule, te intreb io pe tine: cand nu o sa mai vezi soarele si aerul nu o sa mai fie curat... ce o sa faci? o sa zici iarasi ca Dumnezeu e sus si tu jos? ca esti prea neansemnat ca sa te mai bage in seama?
sau o sa tii cu dintii de credinta si sa crezi ca dincolo de nori e soare?
raspunde acestui comentariu Saturday, 09.04.05, 18:02:52
[2] from: radune

Ovi, nu pot sa-ti spun ce voi face, ci mai degraba ce mi-ar placea si as vrea sa fac. Nimeni nu poate spune cu siguranta ce alegeri va face in viitor. E ca si faza aia: "never say never". E una sa vrei si alta sa faci. Cu siguranta ca vreau sa cresc in credinta dar sunt sigur ca vor mai veni momente in care voi fi nevoit sa apelez la mila si harul Domnului si sa rostesc iar rugaciunea "Cred Doamne, ajuta necredintei mele", necredinta care, ciudat, e tot o forma de credinta...
raspunde acestui comentariu Sunday, 10.04.05, 13:56:08
[3] from: ovi

si din nou ajungem la credinta. credinta fara fapte... vorbe de dor. ai credinta? arata-mi faptele!!!
raspunde acestui comentariu Sunday, 10.04.05, 22:35:55
[4] from: radune

Lol, pai tu ceri sa-ti arat faptele din viitor? asa ceva nu poate face nimeni. Articolul era scris despre prezent. Asta se poate arata... chiar nu pricep unde vrei sa ajungi...
raspunde acestui comentariu Monday, 11.04.05, 00:23:14
[5] from: ovi

n-am zis sa imi arati faptele din viitor...voiam doar sa iti spun sa ai grija si la fapte, ca astea ne dovedesc credinta.
raspunde acestui comentariu Monday, 11.04.05, 20:43:10
[6] from: radune

eh, exprimarea asta e mai clara... fata de citez, "arata-mi faptele!!!" din postul anterior. Merci de atentionare...
raspunde acestui comentariu Monday, 11.04.05, 21:27:54
[7] from: daniel

Necredinta e o forma de credinta...
si credinta e o forma de necredinta...
Si sentimentul religios devine tot mai confuz, si chiar nu mai conteaza ce (nu) crezi.
Totul e sa iubesti!
Si nu prea conteaza pe cine, sau cum iubesti, cine sa te invata ce e dragostea...
Daca simti ca iubesti, e in regula.
Si daca mai ai din cand in cand cate un moment filozofic in care albastrul nesfarsit iti copleseste spiritul... esti pe drumul bun.

Credinta, NEcredinta, indoiala sunt cuvinte diferite. Zic sa nu le confundam.
raspunde acestui comentariu Wednesday, 13.04.05, 19:13:19
[8] from: santiago

uneori ce-i prea mult strica. iar in momentul asta consider ca e prea mult.
din varful 'Olimpului' tau, ne preafericesti cu nenumarate apostrofari, intarite cu versete, pe noi, muritorii de rand, ce incercam sa ne ducem existenta, uneori chinuita, alteori, de un albastru nesfarsit.
e asa de usor sa stai pe margine si sa bagi de vina. remarc insa, ca de cand ai aparut pe site ne fericesti doar cu indicatii pretioase, presarate ici si colo. de ce nu iti aduni gandurile intr-un articol? ba mai mult. de ce nu incerci sa scri zilnic cate un articol, sa vezi cat de usor este. ar fii prea mult? prea greu? sau ti-e teama ca noi, muritorii de rand, nu ti-am putea descifra gandurile?
raspunde acestui comentariu Wednesday, 13.04.05, 23:24:55
[9] from: daniel

Varful 'Olimpului' meu...

Mie imi place de voi. Imi sunteti dragi caci citesc despre voi si ma vad in aceeasi oala.
Poate (sau sigur) ca mi-ar prinde bine mai multa slefuire in exprimarea gandurilor.

Dar vf "Olimpului" meu e un loc de campie.
E un loc simplu, copilaresc de simplu, unde credinta e credinta, necredinta e necredinta.
Si asta e lucru care nu imi prea place la voi, confuzia sentimentului religios.
Uite si ceva din Biblie, dar ca sa nu se supere lumea, putin: "Nu umblati dupa lucrurile inalte, ci ramaneti la cele smerite. Sa nu va socotiti singuri intelepti."
si Psalmul 131.
Si sa nu crezi ca ti le spun tie, ca ti le bag pe gat si te fac vinovat de ele. Inainte de a le scrie le-am citit. Apoi le-am scris, le-am verificat, si abia acuma le citesti tu.
Sunt pentru mine si pentru altii care se uita la gandurile lor si realizeaza ca lor le vorbeste Cuvantul.

Ma gandesc la un articol, poate in weekend.

Si... scuze celor ce s-au suparat pe mine.
Multumesc celor care mi-au spus de ce s-au suparat pe mine, ca sa am sansa sa ma indrept.
raspunde acestui comentariu Thursday, 14.04.05, 13:45:48
[10] from: allaina2

Cand nu mai am pe nimeni aproape, ma refugiez si eu in natura. Stau pe malul unei ape. Privesc curgerea ei lina, privesc iarba, vrabiile zglobii - nu stiu de ce uneori mi se par caraghioase, privesc cerul cu nori pufosi ... incerc sa ma regasesc. Ma caut cu disperare inlauntrul meu, cu disperare pentru ca ma intreb daca a mai ramas ceva acolo. Ma bucur sa descopar ca mai exista un strop de multumire pentru Cel ce a creeat natura...
raspunde acestui comentariu Saturday, 27.08.05, 18:33:11

Add new comment:

Comments can be submitted only by registered users.