Autor: Dox

In 1989, odata cu Revolutia, am crezut ca intram intr-o noua epoca, epoca democratiei, epoca libertatii. Ca ne-am inselat, asta o stim cu toti. Ca democratie nu inseamna neaparat ceva mai bun ci ceva diferit, iar ne-am dat cu seama toti. Am scapat de o dictatura comunista si am intrat intr-o dictatura a banului si a puterii. Banul te schimba, te transforma, e acel “inel al puterii” pe care ti-l doresti, e pretiostul tau, e visul tau intruchipat intr-o viata mai buna, o casa, o masina, o... alta viata. Nu, casa nu e rea, masina dimpotriva... dar...

Te scolezi ca sa ai un post bun, te stradui sa-ti cumperi lucruri scumpe pentru ca “suntem prea saraci sa ne cumparam lucruri ieftine”. Ne invartim intr-o mare de brand-uri, unde eticheta conteaza cel mai mult, unde peisajul si linistea muntelui sunt inlocuite cu pozele si filmele care sa ne aduca aminte unde am fost. Uneori ai impresia ca tot ce conteaza e sclipiciul de pe ambalaj. Viata a devenit un vartej, o fuga nebuna impletita cu telefoane mobile si cu conexiune permanenta la informatie. E important sa fim eficienti, sa aducem valoare la locul de munca, la scoala, in jurul nostru. Pana si viata de biserica a devenit “profiesionala”. Ne conformam unui anume stereotip subcultural, o anumita tinuta, un anumit vocabular si o anumita stare de spirit.

[...] Ma simt asaltat si cotropit de viata mea rapida si fara odihna. Ma simt obosit si singur intr-un ocean de oameni singuri.

Si totusi solutia e atat de simpla. E atat de usor sa scapi. “Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gîndindu-vă ce veţi mînca, sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gîndindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decît hrana, şi trupul mai mult decît îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu samănă, nici nu seceră, şi nici nu strîng nimic în grînare; şi totuş Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sînteţi voi cu mult mai de preţ decît ele?” (Matei 6:25-26)

Am sa ma opresc. Ziua mea de lucru nu va mai depasi opt ore. N-am sa mai lucrez in week-end. Duminica am sa ma odihnesc, si am sa ma bucur de Dumnezeu si de prezenta Lui. Simplu, nu? Arunca-ti telefonul mobil, n-ai nevoie de el. Lipeste-ti laptopul de birou. N-ai nevoie de mobilitata informatiilor.

Caci ce inseamna a nu te ingrijora decat sa iti pui in ordine prioritatile? Sa nu mai lipsesti din familie pentru ca trebuie sa-ti termini treaba sau pentru ca ai de terminat eseul ala important. Sa incepi sa-ti suni iar prietenii, sa iesi cu ei in oras chiar daca “iti face gaura in buget”. Sa dai la sarac chiar daca nici tu nu esti cu mult mai bogat. Sa incepi sa vezi oameni si nu oportunitati. Sa fi iar... om. Om din acela, croit dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Plin de dragoste, intelegere, compasiune si bucurie. Dar n-ai sa gasesti binecuvantarea lui Dumnezeu decat in locurile unde il gasesti de obicei pe Dumnezeu - printre saraci, orfani, vaduve si bolnavi.