Autor: Dox

A fost odata ca niciodata, a fost odata un Pamant pe care oamenii aveau aceeasi limba si aceleasi cuvinte. Oamenilor astora le-a venit o idee - hai sa facem un turn care sa ajunga pana la Ceruri - hai sa ne facem un nume... Citita printre randuri istoria din Genesa 11, chiar daca e scurta, vorbeste foarte clar despre dorinta omului si a organizarilor sociale ale acestuia de a se dezice de Creator. "Povestea" se termina prost pentru oameni - Dumnezeu se coboara intre ei si le incurca limba - un fel de "Destul!" - ei se imprastie care pe unde... acest vis, "sa-si faca un nume" nu l-a parasit insa pe OM.

In timpurile noastre peste 400 de milioane de oameni traiesc in orase de peste noua milioane de locuitori si multe alte miliarde in orase mai mici de noua milioane. In Romania, in 1998 55% din populatia tarii locuia in mediu urban.

[...] Crima e la ea acasa in Oras. Mama si Tata a delicventilor, Orasul naste monstrii dupa monstrii. Cu cat omul s-a incojurat mai mult de beoane cu atat mai in siguranta s-a simtit fata de Dumnezeu. Dupa cum spune in proverbe, frica de Domnul e inceputul intelepciunii, putem trage concluzia logica ca lipsa fricii de Dumnezeu e inceputul prostiei. Orasul a dovedit cu prisosinta asta.

Personaje dubioase nascute din pulberea de pe caldaramul Orasului ajung oameni de frunte in multe tari. Inarmati cu filozofii nedigerate, preluate de pe buzele celor ca ei, ajung sa le impuna cu ajutorul unor democratii deghizate marei mase a poporului, prostimii, care daca sunt "mici si bere" inghit si voteaza orice modificare a constitutiei in defavoarea lor. Se intampla la noi, se intampla in "Vest", se intampla peste tot.

In Oras sunt insa cuibarite lighioane mai mari si mai puternice decat oamenii. Sunt cele care soptesc, dau idei si indruma "iluminatii" Orasului. Sunt demoni specializati in aglomerari urbane si au grija sa-si lase urmele peste tot. Sunt atat de vizibile daca te uiti cu bagare de seama!

Atmosfera e apasatoare - imi revine in minte o imagine din The Lord of The Rings cu muntele Doom zguduindu-se in fundal sau cu o Moria muta in fata puterii acelui Balrog.

Vad insa si multa speranta printre norii grei de ganduri sumbre a unui viitor tata. De fiecare data cand vad sau aud de un tanar care isi tine spatele drept, gandurile curate si mainile acasa, mi se umpe sufletul de recunostinta. Duhul lui Dumnezeu inca lucreaza. Aceea putere de nestavilit, aceea persoana din Trinitate care e atat de invizibila si totusi atat de mareata si prezenta in vietile noastre de zi cu zi, este la lucru. Oricat de mari si tari ni s-ar parea demonii Orasului, acestia nu fac ce vor si nu pot trece limitele care le sunt puse.

Demoni, ingeri, puterile vazduhului inclestate intr-o batalie crancena pentru sufletele oamenilor. Ce bine ca nu vedem ingeri ca sa nu trebuiasca sa dam cu ochii si de demoni!

Fiecare coltisor al Orasului coneza. Fiecare decizie pe care o iau in Numele Lui Iisus Hristos si pentru El, aduce mai multa lumina in locul meu din Oras. Azi un pic, maine mai mult, si din ce in ce mai multe luminite pot sa schimbe fata unui cartier sau chiar a unui intreg oras.

Bataliile mele nu sunt doar ale mele. Apartin tuturor celor ce cred in Numele Lui. Frontul din viata mea se continua cu frontul din viata ta, si asa mai departe pana cand ne dam seama ca tot ce traim e o viata in transee in speranta acelui Oras noua pe care Iisus il pregateste pe acel Pamant nou. Daca nu lupti pentru Cer, iti traiesti viata degeaba.

Continua sa crezi, sa speri, sa fii o luminita in locul in care esti. Cu cat intunericul este mai mare, cu atat fiecare luminita straluceste mai tare.