Urmarind filmul „City by the Sea” intrebarea cu care am ramas si care adevarul este ca ma framanta de multa vreme este: „Ce anume ne impiedica sa luptam pentru legaturile cu oamenii?”

Filmul (facut dupa o poveste reala) este povestea unei relatii intre un tata si un fiu. Tatal, impiedicat in fel si chip, in urma divortului, sa mentina legatura cu fiul sau, pana la urma renunta la acesta, ramanand cu regretul adanc ascuns in inima lui dupa aceasta legatura. Fiul, in urma divortului parintilor, de la un moment dat, nemaifiind cautat de tatal sau, crede ca a fost abandonat si renunta si el la tatal sau purtand in inima lui un regret adanc ascuns in inima lui dupa el.

Filmul incepe cu scene alternative din vietile celor doi – tata si fiu. Tatal, locotenent de politie bine vazut la locul de munca, fiul, un junkie amarat care se chinuie de pe o zi pe alta sa traiasca, urmarit de datorii, remuscari, vise neimplinite, privirile batjocoritoare ale tuturor.

Tatal si fiul se reintalnesc in imprejurari nefericite, in urma unor crime puse de toti pe seama lui Joey, fiul locotenentului LaMarca. Este momentul in care zidurile pe care amandoi le-au construit in jurul inimilor lor de teama de a nu fi respinsi, abandonati, nedoriti, de celalalt cad si legatura dorita si regretata atata timp se reface.

Ce ne face sa nu luptam pentru legaturile cu oamenii? Traumele pe care le-am mai putea avea din cauza acestor oameni, frica de a nu fi respinsi de ei, frica de a nu fi iubiti.... Sentimentul de autoconservare, autoprotectia. E asa de bine sa traiesti intr-o lume in care nu esti respins sau intr-o lume in care esti respins de straini, dar nu de cei care ar trebui sa te iubeasca. Lumea asta vrem noi sa ne-o creem cu orice pret, pentru ca nu putem suferi durerea respingerii si in special durerea respingerii de catre cei care ar trebui sa ne iubeasca. A face un pas spre acestia ar insemna sa te expui din nou durerii, sa risti sa suferi din nou, sa iesi din confortul tau emotional. Dragostea insa risca. Dragostea isi autosacrifica zidurile facandu-se disponibila celor care au ranit-o, dandu-le o noua sansa si invitandu-i sa se ridice la inaltimea unei noi relatii in care sa nu mai existe abuzuri, respingeri, traume, neglijari, manie, etc.