Autor: Andreutza

Mi’e teama, si asta e tot ce reusesc sa descopar la ora aceasta, sincer destul de tarzie din noapte.
Poate am fost un pic prea sincera cu acest detaliu.
Ce garantie am eu ca voi, ca tu nu ma privesti josnic, cum obisnuiesc oamenii dragi mie sa o faca, din cauza faptului ca la mine e acum noapte, sau chiar mai mult: noapte TARZIE?

Mda… oricum, ti’o spun si te las sa ma privesti asa cum sunt (chiar daca nu imi vezi chipul).
Nu sunt naiva, stiu ca deasupra coltului stang al imaginii atasate articolului meu scrie “Andreutza”, si multi din cei ce ma citesc acum turnata in cuvinte ma cunosc, cunosteti-ma: “se face tarziu in mine”.*

Zambesc tot timpul aproape, si sunt vesela, dar se intuneca incet in mine.
Oare orice seara se topeste intr’o dimineata?

Spun si eu:
“Cum noaptea-ascunde-n intunericul din sine
Nestavilita sa dorinta de lumina,
Tot astfel, din launtrul meu, din mine
Rasuna: Pe Tine doar Te vreau,
Pe Tine!”**

Ce sa mai spun? Il doresc cu un dor disperat… Vorbesc la persoana a treia, Prietenul meu nu e chiar de fata acum (acestea sunt vorbe care reflecta doar lupta sentimentelor launtrului meu, si nu realitatea, stiu ca de fapt El e tot timpul aici: “este uneori un Dumnezeu care Se ascunde, dar niciodata absent; uneori in intunecime, dar niciodata departe”***.

* Iona, Marin Sorescu
** Doart tu, Rabindanat Tagore
*** Cand cerul tace, Ronald Dunn