E asa de greu sa gasesti oameni de incredere, oameni pe al caror cuvant sa te poti baza. Parca spiritul balcanic si-a pus amprenta peste toti romanii... ne-am uitat prea mult la filme si ne place sa ne identificam cu personajul negativ... oamenii naivi nu au ce cauta in Romania pentru ca noua ne este prea greu, efectiv nu ne putem abtine sa nu-i tragem in piept. Se spune ca-i mai bine sa nu faci afaceri cu prietenii sau cu familia... si cred ca multi au adaugat si romanii pe lista.

de ce nu ne putem vedea linistiti de treaba noastra, de ce nu putem fi integri si onesti... de ce nu putem, macar o data sa nu ne oprim la povesti cu consateanul intalnit pe zebra in oras pentru ca apoi sa ne mintim seful cum ca am stat mai mult la coada. De ce sunt prea rare diminetile cand ne trezim cu chef de munca - si asta se intampla de fiecare data duminica - de ce trebuie sa inchidem aprozarul la fara zece, de ce trebuie sa fie adevarata si atat de actuala ura pentru capra vecinului. De ce o ora dureaza intotdeauna mai mult, iar opt ore intotdeauna mai putin. de ce toate acestea sunt valabile doar in Romania, iar odata ce ies peste hotare romanii sunt recunoscuti ca fiind foarte harnici chiar si printre hoti.

Mi s-a-nacrit de atata romanitate si, prin mila Domnului, am de gand sa fiu mai putin roman chiar aici in tara mea. M-am saturat sa fiu generatie de sacrificu. Si voi?

PS In loc de poza, Roze mi-a sugerat sa pun o rama de tablou, clasica prin casele de romani, o rama in care sa ne imaginam fiecare o situatie jenanta sau nu, cu si despre romani. o sa ne folosim imaginatia si o sa va rog sa ne-o descrieti si noua.