Autor: Anca

Priveam ieri dupamasa din mijlocul canapelei din living pe fereastra laterala asa dintr-o pozitie mai ciudata in care daca m-ar fi vazut maica-mea mi-ar fi zis sa nu ma uit asa ca-mi rasucesc gatul. Nu vedeam mare lucru - dar deasupra masinutei din curte, in departare, o imagine superba imi fura ochii - arata ca o pictura in miniatura - varfurile a trei copaci impunatori, cu ramurile in pielea goala se conturau pe o dara de cer rozaliu cu nori gri deschis deasupra orizontului, iar in spate de tot un munte mic, movuliu si incretit. Mda, stiam ce se afla in apropierea acelor copaci din departare - o mica fabricuta de nisip care ori de cate ori trec pe langa ea imi produce asa un sentiment pe care tin minte ca-l experimentam pe vremea impuscatului comunist cand aducea vorba despre constructia socialismului in epoca de aur a RSR. Insa ciudat, aceasta bucatica de informatie pe care mintea mea rationala si realista mi-o macina constiincioasa si mi-o aducea la cunostinta, nu ma afecta prea mult. Puteam face abstractie de ea si ma puteam bucura de privelistea aceea...

[...] Dupa ce am stat asa o vreme, la un moment dat, mi-am dat seama ca imaginea nu mai avea soundtrack-ul care o acompania. Zgomotul usor facut de bebelusul meu cand suge, s-a oprit. M-am intors spre el - doi ochisori albastri ca doua margeluse ma priveau cu o curiozitate copilareasca. Desi mai nou ne "certam" cam des cu mancatul si culcatul, in acel moment magic ne priveam in ochi unul pe celalalt si savuram fiecare secunda. Nu s-a intamplat sa mi se stearga din memorie toata "cearta" noastra dinaintea acestui moment de liniste, dar ea nu mai avea importanta acum. Ceea ce era important era ceea ce se transmitea atunci, pe locul acela prin privirile noastre si printr-un "a-ng" spus incetisor de Mihai.

E multa durere si mult gri in lumea asta, multi nori se perinda la orizontul lumii in care traim. Cu toate acestea avem parte de bucurii marunte carora trebuie sa le acordam atentie, chiar daca la un moment dat trebuie sa ne punem ochelari de cal ca sa nu vedem fabrica de nisip si noroiul de pe drumuri. Trebuie sa ne uitam in sus, la cerul incarcat de nori si sa vedem acele petece de senin care arata atat de frumos mai ales in contrast cu norii.