Please Register! on our site to be able to write messages reply to blogs and participate on our discussion forums. Click here if you forgot your password.
Parc
- Când nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu [12.06.08 11:41]
- Cuvinte reci de pe buze uscate [23.01.08 23:15]
- Solutii IT [17.08.07 13:08]
- Functia ambigua a televiziunii [12.08.07 12:39]
- Biblia si drepturile omului [14.02.07 11:59]
Downtown
- da nota avatarului de mai sus... [05.07.08 02:17]
- Sunt un... / Sunt o... [05.07.08 02:16]
- Trenuletul forumului! [05.07.08 02:15]
- Ce ai face daca... :) [05.07.08 02:13]
- 1/2? [05.07.08 02:10]
PlangTuesday, 04.07.06
Autor: Andreutza
Plâng… şi nu mi-e ruşine să plâng, nu mă tem să ţi-o spun.
Mă ascund când plâng. Oamenii nu au nevoie să mă vadă aşa. Putere. Oameni slabi au nevoie de oameni puternici.
Oameni puternici plâng. Cei ce rezistă sunt cei care nu îşi iau cu ei mai mult decât le dă viaţa să care. Nimeni nu ne-a pus în spate kilograme de zâmbet pietrificat.
Oricât ai fi de pregătit, în viaţă oboseşti. Nu e mediul natural pentru care ai fost creat. La fel cum un fluture, în toată splendoarea sa, nu are puterea de a înfrumuseţa adâncul oceanelor, sau cum coralii din lacrimile pământului nu mi-ar putea încânta privirea sub lumina soarelui… nu le e dat. Nici mie nu mi-e hărăzit, nici ţie să ne bucurăm aici.
Aici oamenii luptă nu se bucură… doar dacă sunt nebuni, sau destul de înţelepţi încât să guste mirosul victoriei în vise cât încă e război.
Eu plâng… şi nu mi-e ruşine că plâng. Războiul e de plâns. Efortul luptei nu zâmbeşte. Mă bucur doar când visez la victorie.
Azi plâng… şi plâng de oboseală. Războiul n-are clipe de odihnă, şi când mi le creez, pierd. Apoi e şi mai greu. Nu e timp pentru odihnă. Războiul mă oboseşte… şi plâng.
Şi lupt!
Plâng… şi nu mi-e ruşine să plâng, nu mă tem să ţi-o spun.
Mă ascund când plâng. Oamenii nu au nevoie să mă vadă aşa. Putere. Oameni slabi au nevoie de oameni puternici.
Oameni puternici plâng. Cei ce rezistă sunt cei care nu îşi iau cu ei mai mult decât le dă viaţa să care. Nimeni nu ne-a pus în spate kilograme de zâmbet pietrificat.
Oricât ai fi de pregătit, în viaţă oboseşti. Nu e mediul natural pentru care ai fost creat. La fel cum un fluture, în toată splendoarea sa, nu are puterea de a înfrumuseţa adâncul oceanelor, sau cum coralii din lacrimile pământului nu mi-ar putea încânta privirea sub lumina soarelui… nu le e dat. Nici mie nu mi-e hărăzit, nici ţie să ne bucurăm aici.
Aici oamenii luptă nu se bucură… doar dacă sunt nebuni, sau destul de înţelepţi încât să guste mirosul victoriei în vise cât încă e război.
Eu plâng… şi nu mi-e ruşine că plâng. Războiul e de plâns. Efortul luptei nu zâmbeşte. Mă bucur doar când visez la victorie.
Azi plâng… şi plâng de oboseală. Războiul n-are clipe de odihnă, şi când mi le creez, pierd. Apoi e şi mai greu. Nu e timp pentru odihnă. Războiul mă oboseşte… şi plâng.
Şi lupt!
RSS 2.0 feed, print, email this article:
- RSS 2.0 feed of this article, including comments.
- You can [print] this article or [email] it.
Comments:
Add new comment:
Comments can be submitted only by registered users.
© 2006 aercurat.com | All rights reserved
dar eu ma bucur..asta ori inseamna ca nu lupt destul ori ca is prea norocoasa, ori ca nu prea constientizez...
raspunde acestui comentariu Tuesday, 04.07.06, 21:55:41dar crestinismule o religie a fericirii pana la urma , nu? cum zicea si Steinhardt
ii drept ca nu doar fericire, dar...
poate ca andreutza trece printro perioada mai grea shi nu vede luminitza de la capatu tunelului acuma...sau poate ii ea mai pesimista de felu ei... dar ai dreptate serendipity sunt shi momente de fericire... shi la mine is destule
... deci andreutza... incearca sa vezi luminitza de la capatu tunelului... chiar dak ii ea mica... dar... ii nu? 
raspunde acestui comentariu Tuesday, 04.07.06, 22:48:31dragilor... mutlumesc de sfaturi si de griji... persoanele din jurul meu vorbesc despre mine ca despre una dintre cele mai vesele si oprimiste persoane din viata lor, exista doua motive pentru care ceea ce scriu pare pesimist:
cand sunt acolo...
raspunde acestui comentariu Wednesday, 05.07.06, 00:03:201. petnru ca aceste cuvitne pe care le sriu sunt modul si creeaza locul unde imi descarc sulfetul... in viata de zi cu zi nu sunt asa.... in sensu' k lumea nu ma vede plangand
2. sa nu uitam esentialul eseului, dintr'un anumit punct de veder:"Aici oamenii luptă nu se bucură… doar dacă sunt nebuni, sau destul DE INTELEPTI încât să guste mirosul VICTORIEI în vise cât încă e război."
Voi, poate, sunteti destul de intelepti pentru a gusta bucatile de Vesnicie cat inca sunteti intr'un univers in care se moare, zambetele voastre se hranesc cu Cer cat inca sunt in tzarana... si ma bcuur pentru voi... si chiar si pt mine
multu de comment'uri... conteaza foarte mult
poate k e necesar sa spun si asta: aveam si versurile acestea in minte cand am scris:
Cause when I take a look around
Everybody seems so strong
I know they’ll soon discover
That I don’t belong
So I tuck it all away, like everything’s okay
If I make them all believe it, maybe I’ll believe it too
So with a painted grin, I play the part again
So everyone will see me the way that I see them
Are we happy plastic people
Under shiny plastic steeples
With walls around our weakness
And smiles to hide our pain
But if the invitation’s open
To every heart that has been broken
Maybe then we close the curtain
On our stained glass masquerade
(si in cele din urma
But would it set me free
If I dared to let you see
The truth behind the person
That you imagine me to be
-casting crowns --- Stained Glass Masquerade
raspunde acestui comentariu Wednesday, 05.07.06, 00:10:08la mine nu cred ca ii bucuria inteleptilor...adica ii implicata prea mult lumea asta.. dar sper sa se transforme in bucuria aia
raspunde acestui comentariu Wednesday, 05.07.06, 00:13:08da e buna fericirea,si e nevoie de ea,dar nu trebuie exagerat pt ca: " Cochetând cu fericirea / Vieţii -mult prea trecătoare / Fii atent ca vremuirea / Să nu-ţi ducă mistuirea / celeilalte, viitoare ! _ Cornel Stelian Popa "
raspunde acestui comentariu Wednesday, 05.07.06, 00:15:58si sunt momente cand chiar nu mai ai putere sa te bucuri sa fii fericit,si oricat de puternic ai fii trebuie sa mai si plangi...
Are we happy plastic people ...
nush ... eu is genu d om caruia nu ii place ca inauntru lui sa fie trist ... shi sa arate in exterior k ii cel mai bucuros om posibil...
nush... asta mi s pare un fel de ipocrizie...
e ok sa plangi ...
da nu cred k plansu asta ar trebui sa fie cva de genu:"oh.. acu pot sa plang k nu mah vede nimeni"...
shi Isus a plans ... shi nu a vrut sa ascunda lucru asta..
plansu' nostru arata k ... la urma urmei suntem shi noi oameni ...
ideea articolului e faina ... nu bucuria de acu conteaza... asta e doar cva de genu ... o miime din bucuria care ne ashteapta Dincolo ... alaturi de Tata...
dar cre k Tata vrea sa se foloseasca de slabiciunile noastre... in slabiciunile noastre se vede Puterea Lui ...
nu fitzi shi voi ... shi nici eu ... oameni de plastic... traitzi ... k lumea sa vada prin voi ... shi dincolo d voi ... sa il vada pe Dumnezeu ...
...j4ever
raspunde acestui comentariu Wednesday, 05.07.06, 02:08:40plansul e absolut necesar
raspunde acestui comentariu Thursday, 06.07.06, 06:59:52o inima smerita si franta este inceputul fericirii
cand iti recunosti starea nespus de pacatoasa si plangi ca psalmistul, si ceri mila lui Dumnezeu;
cand te spala Hristos si-ti da o inima noua -numai atunci poti sa simti bucuria adevarata