Autor: Norrishor

Nu stiu voi cum faceti fata problemelor, însa eu, atunci cand sunt prea multe sau la intervale prea apropiate, ori ma simt coplesita ori clachez. Dar asta - recunosc - este pentru ca atentia mea adesea este îndreptata asupra problemelor si nu asupra Aceluia care îmi poate da puterea suficienta de a face fata situatiei.

Hai sa va povestesc un episod din viata mea pe care înca nu s-a pus praful. De ceva timp, imprimanta mea nu mai face casa buna cu unitatea centrala. De fiecare data cand o instalez, calculatorul mi se suparara si se restarteaza la nesfarsit. Am renuntat la imprimanta în favoarea computerului. Nu mai devreme de saptamana trecuta mi s-a stricat si tastatura. Evident, a început sa-mi faca probleme si monitorul. si ca povestea sa fie completa, hardul deja ma anunta ca îsi traieste ultimele clipe de viata.
Poate veti spune ca nu e mare lucru, toti am trecut pe aici, însa aventura mea nu s-a sfarsit. Nu mai departe de cateva zile în urma am pierdut toate documentele mele cele mai importantede pe computer pentru serviciu, pentru facultate si personale, la care am muncit saptamani, poate luni întregi. Cateva... sute de documente. Ca sa nu mai vorbim si de multe alte materiale precum imagini culese în timp, muzici bune, carti si tot asa. Iar ultimul back-up facut e de negasit.

Mi-a fost clar ca nu e o pura întamplare.

[...]

Satan m-a crezut salba. I-a trecut prin minte ca daca îmi atinge punctul sensibil, voi ceda, mai ales pe fondul altor probleme tesute de el cu mare grija. Se astepta sa cedez, sa clachez la gandul ca una dintre piesele vitale din viata mea, computerul, nu mai este si ca fara el nu pot sa lucrez pentru niciunul dintre domeniile vietii.

As minti daca as spune ca n-am plans, ca mi-era ciuda de ce mi se întamplase sau ca am înteles din primul moment „DE CE?”, însa ce m-a facut sa fiu puterica au fost prietenii mei care au stiut sa ma ajute, sa-mi coloreze un zambet pe fata si sa-aminteasca de faptul ca nu toate s-au oprit aici. Am pierdut mult, dar a trebuit sa învat si lectia asta. Însa trebuie sa recunosc ca mi-a fost mult mai usor avand prietenii alaturi de mine, gata din prima secunda sa ma sustina.

Nu ma întrebati cum îmi voi cumpara alt computer si asta repede, pentru ca altfel sunt legata de maini si de picioare, pentru ca nu am bani pentru unul nou. Nu ma întrebati cat îmi va lua sa refac multe dintre materialele pierdute. stiu ca enorm de mult. Unele nu le voi mai putea scrie niciodata. Dar gandul care ma mentine puternica este ca am apropape de mine prietenii mei fideli, alaturi nu numai în vremuri cu soare, ci si pe timp de furtuna. si chiar mai mult, stiu ca Dumnezeul meu este în control si daca e peste puterile mele sa îmi cumpar un computer nou, stiu ca pentru El nu este prea mult. Asa ca îl pun la încercare pe Dumnezeu. El stie chiar mai bine decat mine nevoia mea. M-as bucura sa stiu, însa, ca va alaturati rugaciunilor mele. si am credinta ca în curand va voi povesti despre înca o minune pe care Tati a facut-o în viata mea. Pana atunci amintiti-va ca desi lectiile vietii precum cea a pierderii, desi usturaroare, ne învata sa fim puternici!

Ps. Un alt lucru care mi-a dat putere sa-mi tin fruntea sus a fost sa recitesc un articol mai vechi - Ma simt urmarita