A murit.

Eu nu l-am cunoscut. Poate l-au cunoscut altii. Eu doar l-am vazut. Si asta, o singura data. Am iesit de la metrou, am trecut prin multime, si l-am vazut acolo. Cu mana lui vesnic intinsa. Cu ochii lui secatuiti. Poate ca a plans mai mult decat trebuia. Poate ca nu a plans niciodata cu adevarat si ar vrea sa stie si el cum e. cert e ca lacrimile lui au disparut acum. dar la ce folos... acum s-a dus. Toti se uitau la mana lui. “cersetorul”, spuneau unii, “nu are altceva mai bun de facut decat sa mearga din loc in loc sa ceara bani, ajutor...in loc sa faca si el ceva productiv, sa ajute, ca doar poate, uita-te la el”. Altii se gandeau “daca mai da mult din mana aia ma duc sa i-o rup”. Altii au trecut pe langa el de parca nici nu ar fi existat. Oamenii nu se bucurau de prezenta lui decat daca foloseau asta pentru atrage atentia lumii catre ei. Il scoteau pe el in fata “zi si tu cateva cuvinte, ca dup-aia am si eu pregatit speech-ul meu, si stai linistit, nu te simti folosit, te iubesc si te apreciez pentru ceea ce esti. Sincer”

Eu l-am vazut doar pentru o secunda jumate. Si de atunci nu i-am uitat fata. A fost deajuns. Dar ce nevoie aveam de o secunda? Pentru ca de fapt eu l-am vazut in fiecare zi – intr-un mod sau altul – in ziarul pe care-l citeam, in stirile la care ma uitam... l-am auzit in fiecare zi la radio, l-am mirosit in fiecare parfum pe langa care treceam pe strada, i-am auzit inima cu fiecare bataie de ceasornic, si i-am simtit durerea in fiecare bucurie cu care am fost binecuvantat... dar secunda aia m-a facut sa nu-l mai uit.

Mi-as dori sa fi avut taria sa merg pana la el. Sa ma lupt, da sa ma lupt din greu cu multimea care ma tragea inapoi, si ma impingea departe de el “nu, ce sa cauti tu acolo” spuneau ei. Sa dau din coate, sa aleg sa fiu putin altfel si sa merg la el. [...]

ok, si odata ajuns la el – ei, atunci ce sa fac?... sa-l iau poate de mana lui intinsa, in semn de solidaritate? Sunt destui care fac asta. Chiar tipul cu speech-ul de mai inainte face asta, si o face mai bine ca mine. Sa-i dau ceva de la mine, poate? Dar ce am eu sa-i dau unui om ca el...

Dar la ce bun... acum s-a dus. Mi-ar fi placut doar sa ii dau putin din inima mea. Putin din mine. De fapt, asta cere el cu mana lui intinsa.Trebuia sa vad dincolo de mana aia piele zbarcita, care se intindea catre mine. Poate astepta doar sa ii dau putin castile mele ca sa auda si el melodia pe care eu o aud in cap in fiecare zi... sa ma uit apoi in ochii lui si sa-i vad cum se lumineaza de ritm. Cum incep sa curga lacrimile. Cum... cum...

Dar la ce bun... acum s-a dus. Ma uit la el cum zace pe masa de langa mine. De fapt nu chiar ma uit, pentru ca mi-e rusine sa-mi ridic capul atat de sus. Ii vad doar picioarele. Degetul mare de la picior se prelungeste cu o mica bucata de hartie ingalbenita pe care scrie “Nume - necunoscut. Familie, prieteni – necunoscuti. Gasit mort de foame in apropiere de o gura de metrou...”

Un John Doe.

Un Nimeni.

Un “Cine mai e si asta?”

Un “Ce legatura am eu cu tine, omule? Nu te apropia.”

Un “Tu esti cauza problemelor mele”...

Acum s-a dus. I-a pasat cuiva? Nu stiu. Imi pasa mie? Nu stiu. Poate. Pentru cat timp? Nu stiu. Poate ca dupa ce termin de scris chestia asta, voi fi si uitat deja. Iar tu dupa ce termini de citit, vei fi si uitat.

Apropos, a murit si Papa acum cateva zile – de unde si titlul articolului. Articol pe care te invit acum sa-l citesti din nou. Cu alti ochi.

____

Citeam undeva cam asa: degeaba ne spunem “oameni” si “democratici” si “dezvoltati” si mai gasiti voi orice alta caracteristica pe care ne-o dorim, pana nu invatam nu doar cu mintea si cu cartile din scoli, ci cu sufletul si cu viata ca toti suntem facuti dupa un Chip si o Asemanare care nu are termen de comparatie. Nu doar eu. Nu doar tu. Nu doar papa. Toti.

Astept cu nerabdare momentul cand ziarele vor vui si vor avea drept cover story ceva de genul “Toate drumurile duc la Chitila”. Sau “Negrestii din Deal – locul de provenienta al celui care a fost un simplu om”... etc. Ati prins ideea.

Atunci voi sti ca lumea gandeste altfel.

r.