Cuvintele astea trebuie sa ramana scrise undeva. Neaparat. E un moment important. Momentul in care am vazut ca nimic din ceea ce nu vine din mana Tatalui nu-mi poate fi de folos. Momentul in care, cu rusine si cu o nemaipomenita durere, pricinuita de rastignirea mandriei, recunosc ca nu am dreptate si ca am ales prost. Momentul in care imi reafirm dependenta de Tatal. Momentul in care renunt la a-L considera ceva trecut, perimat si nefolositor.
Durerea ce insoteste acest moment e mare. E insa o consecinta fireasca a neascultarii – unii oameni, printre care si eu, se pare ca doar astfel stiu sa invete lectiile.
Psalm
de Ioan Alexandru
Oriunde plec Tu esti mereu cu mine
Unde-as fugi sa nu pot fi ajuns
Sunt singur e noapte vin sa ma ruine
Nelegiuri cu cate te-am strapuns
De fata Ta nimic nu ma ascunde
Oriunde cer azil sunt prigonit
Oceanul nu are indestule unde
Sa-mi dea odihna nemarturisit
Nici lacrimile nu ma mai incearca
De teama Ta si ele-au amutit
Porunca-ai pus in toate sa ma-ntoarca
Sa ma predea unde te-am pângarit
Stiu ca o faci din mila Ta cea mare
Ce nu iti da odihna sa ma uiti
Sa-mi treaca zilele fara lucrare
Cu fata Ta de-acuma ma confrunti
Stiu si cred ca versurile astea ma descriu pe mine. 100%.
Nu de mult timp m-am trezit reprosand cuiva ca toate cantarile noastre nu fac decat sa ridice in slavi fericirea nesfarsita, bucuria deplina si plinatatea fara margini a crestinului, uitand cu desavarsire ca valea umbrei mortii nu e niciodata prea departe. Nu e vorba de pesimism. E doar o cautarea a unui echilibru. A dreptei masuri. Asa ca uite cateva randuri care zic eu, ca nu exprima fericire, ci inspira mila. Si in care plinatatea este inlocuita cu vecinatatea dezastrului. Randurile de mai sus nu le-am scris acum. Pentru mine lucrurile sunt in curs de rezolvare, daca nu cumva chiar rezolvate. Insa, cred ca pentru cel care citeste si se recunoaste in ce am scris, aceasta 'prindere la colt' ii face bine. Oricum, solutia nu o dau eu. Tine de decizia fiecaruia. Nu exista solutii magice si universal valabile. Drumul fiecarui om e unic asa ca sa faca bine sa si-l gaseasca.
raspunde acestui comentariu Monday, 08.11.04, 12:16:48Santiago.. uite... iti las i eu un psalm pe care l-am scris cu ceva vreme in urma...
raspunde acestui comentariu Saturday, 20.11.04, 10:43:21Psalm
Domne,
Aş vrea să Te ating
Dar nu-ndrăznesc măcar
Să Te privesc!
Aş vrea ca mĂ¢na Ta
Să-mi lege rana;
Aş vrea ca gura Ta
Să ĂÂŽmi sărute tĂ¢mpla;
Şi-n zori să mă trezesc
Atunci cĂ¢nd plĂ¢ngi
Şi-ngenunchezi
(Alături de ĂÂŽngeri)
Pentru mine.
Aş vrea ca lacrima din ochi
Ce s-a născut
S-o ştergi, s-o schimbi
ĂĹ˝n zĂ¢mbet, bucurie ĂâŚ
Aş vrea ca ĂÂŽn singurătate
Tăcerea să-mi fii Tu ĂâŚ
Să mă transformi ĂÂŽn lut
Şi-apoi, din mĂ¢na Ta,
Eu să renasc mai bun, mai fericit.
Aş vrea ca printre munţi şi mări
Să Te zăresc zĂ¢mbind,
La pieptul Tău să ĂÂŽnţeleg
CĂ¢t m-ai iubit.
Şi-aş vrea să Te cunosc şi să Te simt;
Aş vrea să Te iubesc mai mult!
M-as bucura sa-mi spui ca simti si tu la fel...
rona