Autor: Norrishor

Foto: Marcel Aniceto

“Nu putem şti ce se va întâmpla cu noi în şuvoiul straniu al vieţii. Dar putem stabili ce se întâmplă în noi – cum înţelegem şi cum acceptăm – şi până la urmă asta contează, de fapt. Cum luăm materia primă ce ne-o dă viaţa, pe care s-o şlefuim şi s-o înnobilăm – aceasta e marea încercare a vieţii”. Joseph Fort Newton

“Nu putem şti ce se va întâmpla cu noi în şuvoiul straniu al vieţii”. Într-adevăr, nu putem şti ce se va întâmplă mâine, peste o lună, un an. Nu putem şti dacă planurile pe care le-am construit se vor realiza. Nu putem şti dacă visele, dorinţele noastre se vor împlini, care vor fi oamenii pe care îi vom avea în preajmă. Nu putem face nimic pentru a adăuga măcar o zi vieţii lor. Nu putem decide noi ziua în care să ne luăm rămas bun de la această viaţă, dar putem să preţuim fiecare clipă pe care o avem. Deşi vrem şi ne dorim, prea rar putem schimba ceva la cei din jurul nostru, dar întotdeauna putem alege ce se întâmplă în inima şi inima noastră. Oricât de negre ar fi circumstanţele din jurul nostru, putem alege să aprindem o lumină în noi, Lumina Lumii, care poate risipi orice urmă de întuneric din noi.

[...]
Când dezamăgirile par să ne inunde, putem alege credinţa, speranţa. Putem alege să fim puternici, încrezători într-un Dumnezeu atotputernic.

“Nu putem şti ce se va întâmpla cu noi în şuvoiul straniu al vieţii. Dar putem stabili ce se întâmplă în noi”. Nu putem şti dacă mâine va ploua sau dacă cerul va fi senin, dar putem alege anotimpul inimii noastre. Putem alege să lăsăm în sufletul nostru cele mai frumoase dorinţe şi gânduri să strălucească dincolo de toate lucrurile care ar da să le umbrească.

“Nu putem şti ce se va întâmpla cu noi în şuvoiul straniu al vieţii. Dar putem stabili ce se întâmplă în noi – cum înţelegem şi cum acceptăm – şi până la urmă asta contează, de fapt.” Da, e bine de ştiut: unele lucruri trebuie înţelese, altele dar acceptate. E bine să avem curajul să alegem ceea ce se întâmplă în noi. E bine să ne dorim o schimbare lăuntrică, să găsim prospeţime în fiecare clipă, să ştim să clădim pe o temelie trainică. Oricât de plini de ură ar părea să fie cei care ne înconjoară, oricât de mari ar părea a fi rănile pe care ni le fac oamenii, noi putem alege să avem curajul de a le zâmbi şi, oricât de puţin ar părea că merită dragostea noastră, putem alege să-i iubim, putem alege să ne dăruim lor cu timpul nostru, cu resursele noastre, cu ceea ce suntem. Putem să alegem să ne ridicăm deasupra lucrurilor care ne înconjoară.
Nu putem rezolva orice problemă, de fapt cele mai multe nu au rezolvare doar prin puterile noastre, dar putem alege să-L lăsăm pe Dumnezeu să-şi înfăptuiască miracolele în şi prin noi. Nu putem şti care sunt paşii următori pe care trebuie să-i facem în viaţă, dar putem să ne lăsăm îndrumaţi, călăuziţi de Arhitectul întregii lumi, Cel care a creat planul vieţii noastre. Nu putem iubi cu dragostea despre care am putea spune că izvorăşte în noi, dar ne putem lăsa umpluţi de dragostea lui Dumnezeu, dragoste ce poate acoperi toate lucrurile. Nu putem alege întotdeauna până unde vom urca în ce priveşte planurile personale, cariera, dar întotdeauna putem face un pas în plus spre maturizare, înţelepciune, răbdare, smerenie…

Nu putem schimba clădirile, parcurile, oamenii, dar putem alege să avem o altă atitudine faţă de noi înşine, faţă de ceea ce se întâmplă în noi, „cum luăm materia primă ce ne-o dă viaţa, pe care s-o şlefuim şi s-o înnobilăm – aceasta e marea încercare a vieţii”.

De cele mai multe ori nu putem să oprim răul altfel decât încetând noi înşine să-l facem. Dacă nu-i putem opri pe ceilalţi să mintă, cel puţin putem fi noi înşine sinceri. Dacă cei pe care îi avem în preajmă nu ne pot oferi ceea ce avem nevoie, cel puţin Îl putem lăsa pe Dumnezeu să ne dăruiască ceea ce are El pregătit pentru noi: binecuvântări, noi bucurii, noi începuturi, noi vise, speranţe… iar dacă sub picioarele noastre simţim nisip mişcător, putem să ne ancorăm în Hristos!

“Nu putem şti ce se va întâmpla cu noi în şuvoiul straniu al vieţii. Dar putem stabili ce se întâmplă în noi”. Putem alege o viaţă disciplinată, putem alege să avem preocupări înalte, putem alege să fim fericiţi când toate calculele pe care le facem ar da să spună contrariul… pentru că fericirea noastră atârnă de cât de aproape suntem noi de Dumnezeu…