Please Register! on our site to be able to write messages reply to blogs and participate on our discussion forums. Click here if you forgot your password.
Parc
- Când nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu [12.06.08 11:41]
- Cuvinte reci de pe buze uscate [23.01.08 23:15]
- Solutii IT [17.08.07 13:08]
- Functia ambigua a televiziunii [12.08.07 12:39]
- Biblia si drepturile omului [14.02.07 11:59]
Downtown
- Ce vrei sa.i ceri lui Dumnezeu? [20.07.08 03:38]
- Lumea in care traim [20.07.08 02:03]
- Schimba-mi nick-ul [19.07.08 23:09]
- poza-cuvant [19.07.08 23:08]
- you about me - photo mode [19.07.08 22:56]
Răzbunarea prin iertareTuesday, 07.08.07
Ziua 1
Opresc două maşini în faţa mea, în trafic, pe banda unu. Se dau şoferii jos, bucuroşi nevoie mare că nu s-au mai văzut de mult şi se pun pe taclale...
„Băi măgarilor, măcar urcaţi maşinile pe trotuar”, (zic în gândul meu), şi arăt întrebător spre cele două maşini plasate în mijlocul drumului. Cei doi se uită la mine de parcă aş fi picat din cer: „Ce, mă, nu vezi că am aprins avariile?” mă întreabă ei din priviri şi-şi continuă poveştile... Măcar de mi-ar fi mers claxonul...
Ziua 2
Merg la cineva în vizită şi îmi las maşina într-un loc cât mai puţin asemănător cu un loc de parcare... să nu o zgârie nimeni drept avertisment... că i-am furat spaţiul de depozitat maşina. Mă întorc mai târziu şi răsuflu uşurat: nu mi-au zgâriat-o; nici nu mi-au ridicat capota (cum am păţit o data), în schimb mi-au ridicat ştergătoarele drept avertizare pentru ce va urma data viitoare...
Le cobor pe parbriz cu un zâmbet strâmb, ştiind că cel cu pricina mă priveşte de după perdea, cu satisfacţia unui lucru bine făcut...
[...]
Ziua 3
Mă întorc acasă... în faţa porţii sunt parcate două maşini şi un camion (ale vecinilor). O parchez pe a mea mai încolo...
Ziua 4
Îmi fac abonament pe troleul 6.
The end. The end? Nu se poate termina totul aşa! Cum rămâne cu nervii, frustrarea, dorinţa de răzbunare şi claxonul care nu funcţionează? Unde înghesuim toate aceste emoţii? Şi pentru cât timp? Căci nu după multă vreme, nu ne vor mai încape în suflet şi vor erupe sub diverse forme, care de care mai destructive.
Un teolog (Romano Guardini), spunea: „Câtă vreme nu reuşim să ieşim din capcana ofensei şi a răzbunării, a atacului şi a contraatacului, a agresiunii şi apărării, greşeala tinde să se perpetueze... Numai IERTAREA ne poate elibera de nedreptatea celorlalţi.”
Iertare? Ce mi se poate cere mai greu decât atât? Dar ce poate fi mai frumos decât asta?
N-am putut spune „te-am iertat”, anumitor persoane... până când - citind povestea omului care, iertat de datoria uriaşă, n-a vrut să-l ierte pe cel care-i datora infinit mai puţin - am înţeles cât de puţin trebuie să iertăm noi în comparaţie cu cât ne-a iertat şi ne iartă Dumnezeu zilnic...
RSS 2.0 feed, print, email this article:
- RSS 2.0 feed of this article, including comments.
- You can [print] this article or [email] it.
Comments:
Add new comment:
Comments can be submitted only by registered users.
nice
good point.. " Si iarta-ne noua gresalele noastre PRECUM SI NOI IERTAM gresitilor nostri..."
raspunde acestui comentariu Tuesday, 09.08.05, 22:45:53e foarte bine sa iertam pe cineva orice near face.eu intotdeauna ma rog sa pot ierta pe oricine.din pacate nu pot o pers care mia distrus viata.dar DOMNUL ma va ajuta si la acest caz.
raspunde acestui comentariu Wednesday, 10.08.05, 00:34:22La voi troleurile sunt curate?
raspunde acestui comentariu Wednesday, 10.08.05, 15:19:03lool, fraţilor/surorilor, asta-i şi la mine o bubă mare... asta cu iertarea...
raspunde acestui comentariu Wednesday, 10.08.05, 16:36:04da, serendipity...
voi vedeţi că noi ne blestemăm singuri?! ĂĹ˝i cerem sa ne ierte aşa cum iertăm şi noi pe alţii. Concluzia firească: dacă nu iertăm, sau dacă iertăm "mĂ¢ine", sau de pe vĂ¢rful buzelor, aşa să nu ne ierte nici El pe noi...
mi-e si groază să mai zic Tatăl Nostru...
pai cred ca sunt curate (troleibuzele)...
raspunde acestui comentariu Wednesday, 10.08.05, 17:41:46Atunci nici nu ti-a fost asa greu sa renunti la masina
La noi tramvaiele sunt...uiuiu
raspunde acestui comentariu Wednesday, 10.08.05, 17:50:17Glumesc cu faza asta, sper sa nu te superi
oare trebuie sa ne resemnam si sa ne lasam calcati in picioare? Pana unde sa acceptam tot ce ni se intampla? De unde ar trebui sa ripostam, sa facem ceva, sa nu ne lasam in voia sortii?
raspunde acestui comentariu Sunday, 14.08.05, 15:33:56Marius, ce subiect sensibil.
raspunde acestui comentariu Thursday, 25.08.05, 20:10:40Eu am dat jos pestele de pe masina.
Se spune ca poti descoperri caracterul unui om atunci cand se afla in trafic.
Ma alatur lui Oana. Unde este limita ? A fi crestin inseamna a fi calcat in picioare?
Nu cumva "capul care se pleaca sabia nu il taie" este prea bine intiparita in mentalitatea noastra, si devine distructiva?
Sunt unul care cauta raspuns la problema aceasta..
Chiar trebuie sa acceptam toate? Nu vom fi trasi la raspundere oare pt faptul ca nu facem nimic? Iertarea inseamna acceptarea soartei?
uneori si mandria ne face sa nu iertam.
raspunde acestui comentariu Friday, 26.08.05, 15:48:05iti face unu ceva isi cere iertare iar tu zici:"cum sia permis sami faca asa ceva.lasa ca vede el"si ii faci si tu inapoi un rau.
o Doamne greu mi-e si mie cateodata cu iertarea asta....mai ales ca sunt o fire cam mandra (careia nu-i place defel sa fie considerata inferioara sau asa)...si asa imi vine si mie cateodata sa dau de pamant cu unu` sau altu (si noi am patit faze cu masina - gen s-au suit cativa pustai pe ea si eu inceput sa danseze step I guess dupa urme)
ii frustrant sa vezi cum esti calcat in picioare si cum isi bat unii joc de tine si normal ca iti vine sa rabufnesti....insa mi-am dat seama ca, sincer, de multe ori nu as fi rezolvat absolut nimic daca as fi ripostat...poate m-ar fi si batut aia bine
nu cred ca Dumnezeu nu 'tine evidenta' lucrurilor...asa ca daca El imi porunceste sa iert, vreau sa-L cred pe cuvant...mi-e greu, si clar nu pot singura, de-aia Ii cer sa ma ajute
Doamne ajuta-ne`!
raspunde acestui comentariu Tuesday, 07.08.07, 09:21:33sa ierti...? destul de greu. nus unde ii limita unde poate sa inceapa ripostarea. da stiu unde-i limita pana unde tre sa mergi cu iertarea... de 70 de ori cate 7... infinit.
raspunde acestui comentariu Tuesday, 07.08.07, 12:13:41si inca un lucru. nus cat ii intereseaza sau cat au nevoie oamenii (astia care nu te cunosc si tu nu-i cunosti ex. cei care opresc masina in mijlocul drumului)de iertarea noastra. insa stiu un lucru. ca eu am nevoie de iertarea mea. eu tre sa ma iert pe mine cand gresesc altora.
Doamne ajuta-ne!
Dacă ripostezi cu înţelepciune, cred că nu e ceva rău; eu folosesc claxonul cam o dată pe lună adică o dată la 3200 km deşi am şi eu parte de aiuriţi aproape-n fiecare zi. Şi o fază ce mi s-a întâmplat săptămâna trecută: mergeam pe şosea, în apropiere de intrarea pe o străduţă în dreapta am lăsat câteva maşini de pe sensul opus să treacă pentru a fluidiza traficul; după vreo 6 maşini (erau multe) am dat să trec şi eu, şi era o femeie pe sensul opus care a început să comenteze prin maşină
, m-am oprit acolo-n mijloc şi n-am lăsat-o să treacă, am stat şi m-am uitat la ea fără să zic nimic până a tăcut, apoi am trecut 
raspunde acestui comentariu Tuesday, 07.08.07, 19:57:24da, greu cu iertarea. Mi-e usor sa vorbesc despre ea...dar cand sunt prins in anumite situatii imi vine greu sa iert. Un lucru este cert, si anume ca daca raspundem cu aceeasi moneda nu ajungem nicaieri...dar cum se simte oare cel care ti-a facut rau cand vede ca nu te razbuni, ca l-ai iertat...
raspunde acestui comentariu Wednesday, 08.08.07, 04:56:34e greu, dar merita...si trebuie, pt ca la randul nostru am fost si suntem iertati de Tatal ceresc.
cea mai buna si efectiva forma de razbunare;
raspunde acestui comentariu Wednesday, 08.08.07, 20:43:34I love it!
Ce intelept e Dumnezeu, si cat de innalte sunt gandurile si conceptiile Lui fata de ale noastre. Noi, cand ne gandim la razbunare, primul gand este cum am putea sa ne revansam, sa lovim inapoi, sa-i intoarcem "favorul"; iar Dumnezeu zice doar atat: iarta
Adriana, iertarea nu este un sentiment, iertara este o decizie!!! nu iert pentru ca simti ca pot, iert pt ca am luat hotararea sa iert indiferent de ce mi/a facut el sau ea.
eu asa de des a trebuit sa ii iert pe parintii mei de atatea lucruri si abuzuri emotioale care mi/au produs incat m/am obisnuit cu iertarea, am facut din ea o disciplina, la inceput e greu, ai impresia ca nu merge si nu poti, dar cand rostesti cuvintele, cand spui:il iert pe ... pt ca... asa cum D/zeu m/a iertat pe mine... minunea se intampla... dispare durerea, apasarea si te simti asa de LIBER, CU ADEVARAT LIBER
Sfantul Augustin a spus cand suferi din cauza unui om rau, iarta/l ca sa nu fiti doi oameni rai.
raspunde acestui comentariucand ierti tu te ridici deasupra celui care te/a ranit, cand nu ierti esti in aceiasi barca cu el! chiar daca nu/l poti suferi... il tii legat de tine prin neiertarea ta.
- acest comentariu a inspirat pe hope — #17
Wednesday, 08.08.07, 21:35:39nici mie nu-mi merge claxonu
...si bine k nu merge k ar fi folosit f des
...oricum apas pe claxon 

raspunde acestui comentariu Wednesday, 08.08.07, 22:00:01...cu iertarea...mai greu...da ma straduiesc
inspirat de maia — #15 foarte adevarat, iertarea este o decizie care devine tot mai usor de luat cu practica
raspunde acestui comentariu Thursday, 09.08.07, 02:16:32...de acord cu maia.
IERTAREA nu trebuie sa fie o fapta ocazionala, ci O ATITUDINE PERMANENTA. Ajuta-ne Doamne!
Chiar o vorba romaneasca spune: 'De vrei sa fii fericit o clipa, razbuna-te, de vrei sa fii fericit o viata, iarta.'
raspunde acestui comentariu Thursday, 09.08.07, 14:51:35Chiar Domnul Isus, ne invata sa iertam de 70 de ori cate 7, adica infinit...
iertarea este nedreapta spunea Philip Yancey, dar este singura cale de a vindeca o lume in putrefactie...
raspunde acestui comentariu Thursday, 09.08.07, 15:45:42