Autor: David Adamescu

De cate ori mergem la cumparaturi auzim aceeasi stereotipa intrebare: "facturez pe persoana fizica sau juridica?".

Destinatarul intrebarii este, oricat de bizar ar parea, persoana umana.

Conform sistemului juridic, persoana este doar un subiect al obligatiilor civile, din perspectiva economiei politice, persoana este definita succint ca forta de munca sau ca subiect al schimbului economic, iar pur stiintific, persoana este un rezultat al evolutiei biologice, de care natura s-ar putea lipsi la un moment dat, ca de ceva ce nu mai corespunde conditiilor de viata. si totusi, de cate ori vin la serviciu, unde sunt angajat ca persoana fizica si socializez cu domnul G., de la o discutie pur profesionala, trec usor la o convorbire deloc practica, insa deosebit de placuta, ca de la om la om. Deja simt, vorba lui Nichita Stanescu, “ca vorbim, ca ne spunem cuvinte”, ceea ce e mai mult decat o simpla comunicare.

[...]
Dupa doar cateva schimburi de cuvinte, te molipsesti de o atitudine calma, de intelegere, dar si de fermitate de la o persoana deosebita ajunsa astazi in pragul varstei in care singura virtute este intelepciunea. M-am intrebat deseori, de ce te farmeca vecinatatea cu anumite persoane, precum domnul G.. incerc sa formulez un raspuns, care nu este axiomatic – de altfel nu sunt matematician. Poate pentru ca domnul G. stie sa traiasca, sa vorbeasca si sa se invecineze ca o persoana umana si nu ca una fizica, juridica sau mecatronica. si mai stie ceva domnul G.- stie ca Cineva acolo sus ne iubeste si, parafrazind-o pe Simone Weill, putem spune ca tocmai pentru ca stim ca Dumnezeu ne iubeste, trebuie sa ne iubim unii pe altii si sa ne bucuram de raportul de vecinatate.