Please Register! on our site to be able to write messages reply to blogs and participate on our discussion forums. Click here if you forgot your password.


Archives

Site proudly sponsored by:
Unique Logo Design -
Logo Design services for all kind of businesses.

Parc

  1. Când nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu [12.06.08 11:41]
  2. Cuvinte reci de pe buze uscate [23.01.08 23:15]
  3. Solutii IT [17.08.07 13:08]
  4. Functia ambigua a televiziunii [12.08.07 12:39]
  5. Biblia si drepturile omului [14.02.07 11:59]

Downtown

  1. Ce vrei sa.i ceri lui Dumnezeu? [20.07.08 03:38]
  2. Lumea in care traim [20.07.08 02:03]
  3. Schimba-mi nick-ul [19.07.08 23:09]
  4. poza-cuvant [19.07.08 23:08]
  5. you about me - photo mode [19.07.08 22:56]

Ratacind...Thursday, 12.05.05

Am deschis si azi pagina de "aercurat" si m-am simtit tare singura. Ratacita printre experientele voastre, fascinata inca de imaginile asezate cu grija pe locurile lor si descoperind colturi nemaiexplorate de mine pana azi, m-am simtit straina. Si ma gandeam acum ca e asa ciudat sa te simti strain intre fratii tai, in casa ta, in locul unde toti avem si iubim acelasi Tata. Mi-am dat seama ca sunt un pic de "cea venita de afara" si ma simt intrand intre oameni care deja au investit unii in altii, care deja au curajul sa-si reproseze unii altora cate ceva, care intind mana pentru ca au castigat incredintarea ca se merita...

Si acum scriind astea descopar ca asta e o scuza excelenta pentru noi, copiii Lui. Pentru comoditatea noastra asteptam sa ni se dea. Pentru ca nu cumva sa "irosim" un colt din noi gasim tot felul de scuze pentru a nu investi. Pentru ca sa nu dam mai mult decat am putea castiga, nu incercam nici macar sa oferim cel mai neinsemnat gest. Pentru ca nu cumva sa pierdem ce ni se pare ca avem, nici nu ne deschidem sufletele unii catre altii. Pentru ca sa nu ne confruntam iar si iar cu dezamagirea, nu mai facem nici un pas catre cei pe care nu-i cunoastem.

E drept ca multi suntem inca straini in Casa Tatalui, desi ne-ar fi mai usor daca am sti cati calatorim pe acelasi drum, spre aceeasi Acasa, cu dragoste de Acelasi Salvator, in asteptarea aceluiasi Mire. E drept ca ne simtim confuzi chiar si printre ai nostri. Dar cred totusi (desi nu pot sa zic ca asta e ceea ce imi doresc) ca Dumnezeu ne ofera astfel de momente pentru a ne deschide ochii sa vedem care-i Seful. Si asta nu in sensul rau, pentru ca asa cum zicea un personaj in filmul Kingdom of Heaven : "Lor (musulmanilor) li se cere sa se supuna, Isus zice: 'Decide!'" Asa ca, din pacate de cele mai multe ori (si asta nu zic pentru ca as fi preferat un Dumnezeu tiran, ci pentru ca noi alegem prost de obicei), noi decidem cine e seful...

Asa ca pana la urma e bine ca existam.Fiecare si impreuna spre slava Lui... chiar daca acum ma simt ratacita printre voi.

Rox

santiago permalink

RSS 2.0 feed, print, email this article:

Comments:

  1. [1] from: anca
    anca

    Draga Rox, eu cunosc personal putini oameni de pe acest site, cu toate astea ma simt ca acasa aici, nu pentru ca cineva ma face sa ma simt asa ci pur si simplu pentru ca vreau eu sa ma simt asa. Tin minte cand eram o adolescenta (eram foarte complexata, si acuma mai sunt un pic) imi doream foarte mult sa intru in gratiile celor din jurul meu. Cand mergeam la cineva, chiar daca persoana imi era binevoitoare simteam ca e doar o masca si nu ma simteam in apele mele, mi-era frica nu cumva sa stau mai mult sau nu cumva sa stric ceva sau Doamne fereste nu cumva sa cauzez o spartura de nerecuperat in proviziile alimentare ale familiei respective. Crisparea mea din nefericire se transmitea si gazdei ...asa ca iti inchipui ce penibil era totul. Nu e de mirare ca nu ma mai invita a doua oara. :) Asta pana cand am intalnit o persoana, e vorba de o fosta colega de-a mea Crina. Nici nu o cunoscusem foarte bine si Crina se si autoinvita la mine. Era cea mai relaxata persoana pe care o cunosteam in toate privintele. Ceea ce era fain era ca imi transmitea aceasta relaxare si mie. Cand a venit prima data la mine acasa ne-am facut cartofi prajiti, care nu prea au iesit bine si Crina nu a ezitat sa-mi spuna lucrul acesta, ba chiar si-a cautat altceva in frigider si a mancat. Pentru mine Crina a fost o terapie. In gandul meu recunosteam ca incalca toate regulile de "bun simt" pe care trebuia sa le respecte un vizitator politicos (reguli inradacinate in noi de la parinti) si ...ciudat! imi placea :). De la Crina am invatat ca trebuie sa am incredere in cei dintr-o casa straina care ma invita sa-i vizitez ca ei chiar isi doresc lucrul acesta si sa ma simt bine, relaxata, blanda cu mine insami. Facand asa, am observat ca se transmite! Asa ca bine ai venit Rox, fa-te comoda si enjoy the company. Ha ha.

    raspunde acestui comentariu Thursday, 12.05.05, 09:43:35
  2. [2] from: radune
    radune

    haha, o explicatie mai buna nici ca se putea. avem "cartofi prajiti" :) wanna join? :)

    raspunde acestui comentariu Friday, 13.05.05, 01:44:12

Add new comment:

Comments can be submitted only by registered users.