Please Register! on our site to be able to write messages reply to blogs and participate on our discussion forums. Click here if you forgot your password.
Site proudly sponsored by:
Unique Logo Design -
Logo Design services for all kind of businesses.
Logo Design services for all kind of businesses.
Ai incercat noul toolbar Aercurat.com ? - Functioneaza in Firefox si Internet Explorer! - Chat, ultimele articole, RSS!
Cafenea
- Prietenilor mei [01.10.08 00:30]
- Isus ar fi iubit un emo [29.09.08 20:17]
- In slujba dragostei... [26.09.08 14:53]
- Dumnezeu si functia exponentiala [22.09.08 10:51]
- Cantec. [18.09.08 22:11]
Downtown
- Ce pot face cu el... [01.10.08 03:10]
- Trenuletul forumului! [01.10.08 03:06]
- X si O [01.10.08 03:04]
- Admite ca..... [01.10.08 03:03]
- Ai face______cu mine? [01.10.08 02:59]
Sa fii intai om, cu oamenii!Tuesday, 04.04.06

Probabil pe gandul asta se poate patina o groaza. Mie mi se pare destul de profund. Ma gandesc la omul pe care l-a gandit Dumnezeu ca sa-I semene, care a esuat, si pe care a fost nevoit sa-L reintrupeze in persoana Fiului Sau, Omul-Model, ca sa avem spre cine tinti. Ma mai gandesc ca din punctul lui Dumnezeu de vedere, noi toti suntem oameni, indiferent de ceea ce si in cine credem, pentru ca in toti exista ceva din chipul Omului-Model, ceva divin, acea constiinta a binelui si a raului… Deci, nu ne-am putea dezvinovati, cum scrie in Romani 1:19 (“Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu, le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu”). Din contra, ne revine responsabilitatea de a ramane, de a lucra in noi pentru a ajunge tot mai… Oameni.
(Si eforturile societatii umane in directia asta pretind ca au mers si merg: sa tina cumva raul si dezumanizarea in frau, asa incat oricine ai fi, de oriunde ai veni, de orice religie ai fi, sa poti trai “om cu om”. Cred ca chiar cautarea asta dupa un numitor comun, in atat de variatele aspecte ale vietii, nevoia de consens, e dovada ca avem inscris in noi ceva, ce logica nu-l poate explica).
Acum, as vrea sa restrang cercul: cred ca indignarea mare a lui Dumnezeu este atunci cand noi, crestinii, uitam sa fim Oameni, sa fim ceea ce ne definim – urmasii Omului Desavarsit, sau poate nu ajungem sa fim nici macar “ca toti ceilalti oameni”. Cat e de ridicol sa vezi la cate o adunare generala, ca isi face cineva curaj, cand se incing spiritele: ”Fratilor, dar, fiti oameni!” (Asta e si exclamatia imperativa a apostolului Pavel intr-una din epistole).
Ce inseamna sa fii om cu aproapele tau inainte de a fi crestin baptist, sau penticostal, sau ortodox, etc? Sau in denominatiunea religioasa, sau biserica locala din care faci parte, mai intai sa fii om cu “fratele” tau? Cum stam cu respectul, cu increderea si asumarea responsabilitatilor (chiar riscurilor) care decurg din ea? Ce faci cand fratele tau are o problema si vazand o portita deschisa la tine, se “descarca” tie - si poate ca nu o face doar asa sa se elibereze psihic si emotional? Sau cand pur si simplu gandeste cu voce tare fata de tine, pentru ca i-ai permis, dar slabe sanse sa o faca chiar “pe gratis” - poate asteapta sa-i intorci macar aceeasi masura: sa impartasesti punctual tau de vedere personal, respectiv ceea ce crezi tu despre ce sau cum gandeste el? Ideal ar fi sa fim Oameni: sa-i ridicam ochii spre adevaratul Matuitor, si sa nu incercam noi sa fim cu orice pret mantuitorii/izbavitorii fratelui/aproapelui nostru, din problema care ne-a lasat sa i-o cunoastem. Si, totusi, atat de des nu suntem nici macar oameni: raspundem la altele cu varf si indesat, dar aici nu raspundem nici macar pe cat am primit: timpul meu e mereu mai scump decat al lui, “increderea acordata mie”?! (ca evident nu spui orice la oricine de pe strada) - Pai, vina lui ca-i slab; nu zice si Biblia: “Blestemat e omul care se increde in om!”... Cum intoarcem chiar “slabiciunile” pe care le au altii, ca investesc in noi pana sa ajunga la Dumnezeu? Cand nici macar simtul bun nu mai e, de aici vin marile frustrari in relatii…
“Faceti celorlalti ceea ce si voua v-ar place sa va faca altii!” – tradus: punete-te in pielea celuilalt! Cred ca aici e esenta.
Si, inainte de a fi “crestini”, sa fim oameni!
-laspin
RSS 2.0 feed, print, email this article:
- RSS 2.0 feed of this article, including comments.
- You can [print] this article or [email] it.
Comments:
Add new comment:
Comments can be submitted only by registered users.
© 2006 aercurat.com | All rights reserved
“Faceti celorlalti ceea ce si voua v-ar place sa va faca altii!" ...true true!

raspunde acestui comentariu Wednesday, 05.04.06, 21:56:56da..tot timpul trebuie sa evoluam, sa fim "mai oameni" in sensul in care vrea si Dumnezeu sa fim..
usor in teorie, mai greu in practica dar se poate! totul e sa vrem cu adevarat
Asa e...E bine sa fii om.Si totusi atat de dificil!Cel mai greu lucru posibil, mai ales atunci cand puterea iti lipseste cu desavarsire.Cand esti SINGUR, fara Dumnezeu.Nu exista ceva mai greu de-atat:sa te straduiesti sa fii om.Sa incerci sa fii ceva ce NICIODATA nu ai reusi sa devii fara El.Adica om.Sau OM.Sa fii mai bun sau pur si simplu politicos, gentil, prietenos, confident sau orice altceva... Stii, e greu...Eu m-am straduit sa fac toate astea!A fost un chin si un esec lamentabil.Pentru unii e simplu:sunt cei 7 ani de acasa.Dar atat pntru mine cat si pentru ei a fi om nu e decat o minciuna in ochii lui Dumnezeu, o incercare disperata de auto-sfintire... De aceea, da-mi voie sa te contrazic putin: inainte de toate sa SA FIM CRESTINI! ...si toate celelalte ni se vor da pe deasupra...
raspunde acestui comentariu Wednesday, 05.04.06, 22:16:49Biblia spune ca noi crestinii vom fi cunoscuti prin faptul ca ne iubim unii pe altii; iubirea fata de aproapele automat include o comportare de omenie la cel mai inalt nivel; insa si Hristos coborandu-se la nivelul omului, a avut nevoie zilnica de putere de la Dumnezeu si de aceea se ducea noaptea si se ruga; fara harul acesta zilnic pe care-l primim in rugaciune, si fara un proces zilnic de a ne aduce fiecare gand in supunere fata de Dumnezeu, omul nostru vechi ne tenteaza sa fim egoisti, reci, nepasatori....
raspunde acestui comentariu Thursday, 06.04.06, 02:00:00n-au incercat oare comunistii sa instaureze umanismul fara Dumnezeu si nu s-au inselat ei amarnic?
sotul imi spunea chiar ieri ca are o dilema cu un contract de remodelare unde au gasit casa putreda pe sub pereti si nu se indica remodelare ci demolare si reconstruire; tot asa noi crestinii, degeaba avem o fundatie buna daca nu avem grija de constructia de deasupra, ca sa nu devina putreda, si sa nu devenim farisei (pereti varuiti)
serendipity cre'ca m-ai inteles cel mai bine ce am vrut sa zic
raspunde acestui comentariu Thursday, 06.04.06, 22:38:33evident, philo, e net superior sa fii crestin... asta spuneam si eu in ce am scris: Dzeu ne vrea cat mai aproape de Omul Model... numa ca uneori nu ne ridicam, multi dintre noi pentru care crestin e doar o eticheta (sa nu uitam ca suntem si o natie de crestini, nici macar la nivelul oamenilor "de rand"... asta e realitatea pe care o vad eu... nu caut acum tapi ispasitori, ci doar recunosc ca trebuie schimbat ceva...
Din cate inteleg eu lucrurile ... Sa fii om inseamna sa fii imperfect. Sa fii crestin inseamna ca ai pornit pe drumul dintre imperfectiune si desavarsire. Sa fii om cu alti oameni inseamna sa ai intelegere pentru slabiciunile celorlalti si sa ai puterea sa recunosti ca nimeni n-a ajuns inca la desavarsire. Din pacate de prea multe ori jucam rolul crestinului perfect care nu primeste lectii de la altii, ci doar ridica din spranceana cand cel de langa el da dovada de slabiciune.
raspunde acestui comentariu- acest comentariu a inspirat pe hope — #6
Monday, 10.04.06, 10:38:52inspirat de Elizabeth — #5 si eu zic la fel; si uitam ca santem in diferite faze de maturitate spirituala; ce bine ca Dumnezeu are rabdare cu noi si nu ne da in cap de fiecare data ce gresim; ar cam trebui sa-i luam exemplul
raspunde acestui comentariu Wednesday, 12.04.06, 09:39:17În ultimul timp (de vreo 3 săptămâni)m-a preocupat în mod deosebit următorul verste: "iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi". Am înţeles că măsura iubirii faţă de aproapele meu este dragostea faţă de mine însămi. Dacă mă iubesc pe mine cu toate calităţile şi defectele, cu toate punctele tari şi punctele slabe, înseamnă că trebuie să-mi iubesc şi apropapele cu calităţile şi slăbiciunile pecare le are. Este o poruncă şi, ca orice dispoziţie imperativă, aceasta trebuie îndeplinită. E adevărat că de multe ori avem tendinţa de a ne eticheta singuri ca fiind preasfinţi sau neprihăniţi şi să cerem aproapelui nostru să aibă aceeaşi etichetă. Dar aceasta nu este decât o formă de mândrie, foarte periculoasă: mândria spirituală. Trebuie să nu dăm curs acestei tendinţe pentru că Dumnezeu Însuşi s-a "umanizat". ISUS a fost Om, a avut sentimente, emoţii, s-a bucurat, a râs, a plâns, s-a mâniat, a băut vin, a relaţionat cu cei din jurul său, oameni din toate clasele sociale,oameni cu caracter integru sau mai puţin integru. Deci nu putem face abstracţie de faptul că am fost creaţi "oameni". Dar, problema noastră a creştinilor este următoarea: nu avem curajul să expunem c din jurul nostru, care au nevoie să audă, care este Adevărul; nu avem curajul să spunem că asta e bine şi asta nu e bine şi, de multe ori facem compromisuri,care pătează caracterul şi chipul lui Dumnezeu, care este în noi. Isus a spus că dacă rămânem în El atunci El rămâne în noi.Cred că trebuie să ne străduim mai mult să devenim oameni după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, purtători ai chpului lui Dumnezeu. Şi aceasta nu se vede sau nu rezultă decât din faptele noastre. Iar faptele noastre exterioare îşi au originea în interior. Dacă Dumnezeu este în mine, Isus în inima mea iar Duhul Sfânt în mintea mea şi am părtăşie cu Trinitatea avem toate şansele să devenim oamenii pe care şi-i doreşte Dumnezeu, cu toate roadele unui pom bun, un om din inima căruia izvorăşte apă bună. Am constata că atunci când am o părtăşie superficială şi un timp de rugăciune de slabă calitate nu mai sunt atât de motivată să fac un lucru de calitate, fie că e vorba de relaţii (familie, prieteni etc.), fie că e vorba de muncă. Or, ceea ce dă valoare este cu câtă pasiune faci ceea ce faci. Ori noi trebuie să facem totul ca pentru Domnul. Conştientizarea dependenţei mele de Dumnezeu în orice situaţie îmi dă impulsul de a merge mai departe, iar dragostea Lui faţă de mine mă motivează să mă supun voit transformării caracterului meu, chiar dacă mă doare.
raspunde acestui comentariu Wednesday, 12.04.06, 16:53:17Aşadar, trebuie să-mi iubesc aproapele ca pe mine însumi! Îţi accepţi slăbiciunile, defectele, eşti conştient cine eşti, atunci nu te mai erija într-o persoană mai sfântă decât alţii. Eşti un om printre oameni, Dumnezeu te cunoaşte şi ştie tot ce gândeşti şi tot ce faci chiar când eşti singur şi nu te vede nimeni altcineva dar aşteaptă să te laşi modelat de El. Relaţii noastre cu cei din jurul nostru sunt un mod minunat de transformare a noastră, un test al adevăratului caracter. Să ne ajute Dumnezeu pe toţi să devenim oameni după chipul şi asemănarea Sa!
uneori uitam sa fim oameni fiindca suntem prea plini d noi.. vrem sa fim cineva.. si nu n pasa.. bunu' simt devine slab cand s lupta cu mandria.. si majoritatea incepem sa suferim d asta.. societatea promoveaza intr-o oarecare masura asta si si crestinii din cand in cand.. fiindca toti vor sa s afirme.. cand d fapt noi tre sa n slujim unii altora..
raspunde acestui comentariu Thursday, 13.04.06, 15:33:29P.S. imi cer scuze ca nu am citit toate comenturile .. sper ca nu s-o mai zis c am zis..
...ce se intimpla atunci cind cineva nu se iubeste pe sine,cum ramine cu aproapele?
raspunde acestui comentariu- acest comentariu a inspirat pe Daniela — #10
Monday, 17.04.06, 16:10:27inspirat de Valiuc — #9 Din experienta mea, 'aproapele' e primul care sufera, din pacate.
raspunde acestui comentariu Thursday, 27.04.06, 14:09:54