Autor: MM

Eram intr-o stare a lucrurilor…” altfel” - sa ii zicem asa …adica daca unii veneau, eu ma duceam, daca unii dormeau, eu ma trezeam, totul impotriva curentului cotidian; deschideam ferestra inspre seara sa iasa dioxidul de carbon din camera, iar lumina zilei o reduceam la chiar faorte putina, un fel de continua noapte polara… cum functionez? as zice ca adaptabilitatea corpului uman si psihicului ne surprinde mereu prin pluripotentialitate…

[...] Mi-am amintit despre “ Eseul Normalitatii” ce inca il aveam de pragatit [...] ca si cum, ne-am fi dezobisnuit de a fi foarte normali, de a avea o identitate ,”imbracand zilnic haina tranzitiei” ar zice Dan Puric,…, imi zambesc apoi, pentru ca imi amintesc ca nu mai am scoala, si am de pregatit eseul pentru …orice eventualitate;

Un fel de miscare lenta, de privire contemplativa asupra vietii, de preferinta - a cat mai multor domenii, asta imi doresc zilele astea… da, fugiti, sau cel putin va puneti ceasurile cu 5 minute mai devreme dimineata sa aveti senzatia ca trebuie sa va grabiti, smulgandu-va din somnul dulce cu o brutalitate accelerata, si apoi tinandu-va de guler sa va incepeti ziua, sa o puneti pe roate, cat mai urgent si eficient…

Dar oare sa nu fie mai eficienta contemplatia in tihna? adica inregistrarea absoluta a realitatii, plecarea urechii la toate ritmurile inconjuratoare, un soi de bunavointa fata de toate manifestarile cotidiene, un vesnic spectator (daca vreti ) fata de spectacolele vietii…

Un indemn lent: nu va grabiti! opriti-va pe o banca oriunde ati fi, uitati-va imprejur, oriunde ar fi , contemplati maretia vietii, a timpului, a citadelei; apropiati-va de infinitul secundei; aliniati-va pulsul unei vieti traite, frumusetea se desfasoara in fata ochilor ce se opresc s-o vada…nu va grabiti, ordonati-va gandurile, bataile inimii, constiinta, cunoasteti-va !

Traim intr-un univers magnific, inteligent, care functioneaza pe baza unor legi adanc tocmite si gandite, mestesugit aplicate; sa nu luam vremile noastre ca pe un lucru de apucat, cuvenit, fara sa fim constienti si poate recunoscatori momentului infaptuirii, ca toate lucrurile sunt facute pentru noi si tare as vrea sa cred ca sta o ascunsa bucurie, daca nu frumusete, in cele mai multe dintre ele.
Sa ne fereasca Dumnezeu de neiubire!