Poate cel mai greu lucru pe lumea asta este sa intelegi ca poate iubirea pe care o porti cuiva este indreptata in directia gresita.
Pornesc de la o premisa gresit? Se poate intampla sa iubesti din toata inima persoana nepotrivita? Sau puterea dragostei adevarate invinge mult mai multe decat credem noi? Sa stau sa am intreb daca e bine sau sa iubesc pur si simplu fara regrete, fara temeri, cu o dragoste nebuna si patimasa, si totusi clara si curata? Unde incepe dragostea si unde se termina ratiunea? Rosul fierbinte al dragostei si cu albastrul rece al ratiunii sunt doua culori separate sau de fapt tot ce vedem este un violet, 
cand cald, cand rece?
Sentimentele - le avem si totusi nu le putem controla. Si de ce sa controlezi iubirea, de ce sa controlezi pe cine iubesti si pe cine nu? Inteleg sa-ti ti sub control ura, invidia, rautatea, dar sa-ti ti sub control iubirea? Ce fel de iubire ar fi aia? De ce sa imi controlez sentimentele - tot ce pot pati mai rau este un esec! So what?
Please now that I love you,
I’ll stay by your side.
If only now in spirit,
I’ll still be your guide.
You will not suffer long,
For I have suffered for you,
I love you with my life.
asta-i numa parerea mea, nu neaparat buna.
raspunde acestui comentariu Tuesday, 02.11.04, 10:29:59eu cred ca dragostea adevarat nu tine foarte mult de sentimente. daca ar fi asa nu ar fi prea grozav pt ca sentimentele se schimba foarte repede si de cele mai multe ori in functie de ceea ce face persoana spre care sunt intreptate.
daca ar fi fost sentimente in dragostea adevarata nu cred ca Hristos si-ar mai fi dat viata pt noi. nu vad de ce si-ar mai fi batut capu.
cred ca dragostea adevarata tine in primul rand de tine nu de persoana spre care se indreapta.
cred ca trebuie sa-ti folosesti ratiunea. poate sa-ti placa o persoana, si cand o cunosti mai bine sa gasesti lucruri la ea care nu-ti plac. atunci trebuie sa vezi daca ai pute sa mergi mai departe cu acele defecte sau nu(toti avem defecte)aici intra in joc cred ratiunea. poate acele lucruri se pot schimba da nu poti garanta asta si atunci ce faci: traiesti o viata intreaga cu persoana respectiva?
in concluzie: cred ca tu hotarasti in primul rand sa iubesti si pe cine sa iubesti> nu cred ca Dumnezeu ia pe alesul(aleasa) si il(o) arunca in bratele tale. cred ca te lasa sa alegi.
hmmm, true, my friend. doar ca sentimentele astea care uneori par ca ne fac zile fripte trebuie sa aiba si ele un rol. si rolul lor este sa faca lipeala
ca daca ar trebui de la inceput sa o pornesti rational iti garantez ca nimeni nu s-ar mai casatori pe pamantul asta. asa ca avem la inceput un soi de val pe ochi (dragostea e oarba zice-se), care ne impiedica sa vedem defectele celulalt. ea (el) este realmente perfect(a)! punct! si nimeni si nimic nu iti poate schimba convingerile. ba da, am uitat de un lucru important - timpul iti poate schimba parerile. asa ca avem nevoie din plin de aceasta anestezie temporara a autoconservarii 
)
raspunde acestui comentariu Tuesday, 02.11.04, 12:03:19sorry. da eu chiar n-am vrut sa neg rolul sentimentelor. cred ca ar fi chiar nasol, banal sa nu fie. si daca nu-si aveau rostu nu cred ca ar fi existat.
raspunde acestui comentariu Tuesday, 02.11.04, 18:03:53m-am axat pe o parte a problemei. si am zis de la inceput ca nu stiu daca parerea mea e buna sau nu. eu doar mi-am expus punctu de vedere cu speranta ca va folosi cuiva, chiar daca poate doar un cuvant din ce am scris
stai ca nu o dat nimeni cu bota
raspunde acestui comentariu Wednesday, 03.11.04, 03:35:57daca eu zic ceva ce nu corespunde intru totul parerilor tale nuinseman ca te contrazic. insemana ca am alta opinie
ne zicea cineva pe la liceu....un prof...ca noi nu trebuie sa devenim sclavii sentimentelor noastre, ca ele nu sunt sfinte...., sentimentele sunt subiective...
raspunde acestui comentariu Wednesday, 03.11.04, 20:16:49si mai e ceva...de multe ori confundam iubirea cu pasiunea, aceasta este plina de sentimente si toate vin asa peste tine si te intorc pe toate partile posibile, si daca stam asa putin...si dam timpului ce e al lui...vedem ca totul incepe sa se cristalizeze...si ziceai, Santiago, ca lucrul cel mai rau este un esec, ei ...de ce sa-l ai cand poti sa nu intri cu sentimemtele inainte si sa astepti putin...oare chiar nu le putem controla nici asa putin ? ei, nu cred ca nu le putem, nu total, dar atat cat sa putem judeca ce e mai bine pentru noi... tot_eu
wow...interesant subiect.parerea mea ii urmatoarea...nu trebuie sa ne fie frica de esec, dar ar fi copilaresc de-a dreptul daca orice simtim am si face fara sa mai gandim.ratiunea face diferenta!fara ea nu ai avea linistea ca ai facut ce trebuie...bine aici intervine umpic si constiinta.sti povestea aia cu florile de portocal....de fiecare data cand te indragostesti daruiesti o floare....dar si ele sunt limitate...si daca repeti de prea multe ori fenomenul s-ar putea sa ramai gol.nu orice simtim trebuie sa urmam!!!
raspunde acestui comentariu Saturday, 06.11.04, 22:48:08Daca se discuta de dragoste nu se poate ca eu sa nu fiu prezenta
))...Mi-a placut ideea cu portocalul....Oricum eu sunt convinsa ca sentimentele se pot controla...asta o zic din proprie experienta 
)....poate durea un pic...dar nu e imposibil! Trebuie sa gandesti rational...chiar si in dragoste...Multi spun asculta-ti doar inima....Eu zic asculta-ti inima si mintea 
))))
)))...Mi-a placut ce a spus odara un tip :" O iubesc pe sotia mea in fiecare zi, dar nu zilnic sunt indragostit de ea ! " Ei, ce ziceti? Interesant?
raspunde acestui comentariu Sunday, 07.11.04, 10:53:43Si sa stii Zeb ca iti dau dreptate...Domnul iti aduce persoana potrivita in fatza dar alegerea este a ta....
Dragostea este un drum pe care alegi sa il urmezi...este o decizie pe care o iei...si atunci cand simti ca poate ai obosit sa te gandesti la dragostea nemarginita pe care o are Domnul fata de noi....ar fi multe de spus......dar nu vreau sa va plictisesc cu conceptiile mele
Ideea ar fi sa nu confundam iubirea cu pasiunea....e clar ca trebuie sa existe amandoua....dar una este obligatorie! Si aceea este iubirea (ma refer la dragostea din 1 Cor 13
o comparatie faina pe care am gasit-o intr-o carte.
) ). Dupa putin timp iti dai seama ca te ia foama mai tare decat inainte. Concluzie: ciocolata nu ajuta numai ca desert, niciodata ca hrana.
raspunde acestui comentariu Tuesday, 09.11.04, 15:27:11dragostea dintre doua persoane de sex opus este compartata cu ciocolata.
daca ti-e foame poti manca ciocolata si sa ai senzatia ca ti-a trecut foama, lucru care este fals(o stiu sigur, niciodata nu ma satura dulciurile, tre sa fiu satul de mancare mai intai
La fel e si cu dragostea. Putem sa ne amgim ca ne vom satura candva de dragostea cuiva, dar daca nu suntem umpluti de Dragostea lui Dumnezeu, niciodata nu ne vom putea bucura de "desert".
mi s-a parut foarte interesanta si adevarata aceasta idee pusa in forma asta
voi ce ziceti?
santiago... spunei pe 17 ocombrie ca esti indragostit...
raspunde acestui comentariu Saturday, 20.11.04, 11:28:30ce simti acum.. dupa o luna si vreo 3 zile? simti acelasi lucru?
uite...eu, ultima data.. m-am indragostit de mine...
stai.. nu trage concluii pripite... Nu sunt narcisista.. chiar nu...
Ma certasem foarte tare... pentru ca nu eram dupa pretentiile mele... Ceream foarte mult de la mine.. si... evident... am fost dezamagita de mine... atunci "am stat de vorba cu mine"... si.. in cele din urma ne-am cerut iertare una alteia... si... de atunci.. m-am indragostit de mine... nu ma mai judec. Acum stiu sa ma apreciez.. stiu sa ma incurajez... sa-mi leg ranile...
tu...de cine esti indragostit... ?!?!
rona
Asa! Spune-ne, ca ne-ai facut curiosi !!!
)))
raspunde acestui comentariu Saturday, 20.11.04, 18:40:09JustTh3Way|Am, curiozitatea a omorat pisica. si ramane inca letala
Daca vrei sa iti satisfaci curiozitatea imi stii si numarul de telefon si emailul.
raspunde acestui comentariu Saturday, 20.11.04, 22:25:27rona, din motive obiective nu pot sa raspund. prea multi ochii ne privesc. unii chiar foarte curiosi! in schimb te invit sa citesti 'muzica magica' si 'muzica magica 2'.
Dragostea..........hmmmm! Interesant subiect, cred ca atrage atentia multora care o cauta. De obicei cand incepi sa discuti cu cineva subiectul dragostei vezi cum incep sa i se lumineze ochii si deja te asculta mai atent. Toti cautam dragostea, dar depinde care dragoste si unde.Ce cred eu e ca daca nu descoperim dragostea Lui Dumnezeu mai intai si nu o intelegem, e cu neputinta sa gasim si sa intelegem dragostea dintre doi oameni.Dumnezeu are pe cineva pregatit pt fiecare dintre noi, dar totusi....noi alegem. Eu cred ca El te ajuta sa-ti dai seama atunci cand esti cu cineva daca acea persoana eate potrivita pt tine sau nu. Si sunt sigura de aceat lucru pt ca am trecut prin asa ceva. 'Cautati si veti gasi, cereti si vi se va da, bateti si vi se va deschide".....cred ca e Matei 7 cu 7, dar nu ma credeti pe cuvant
Daca ceri ajutorul si calauzirea Lui Dumnezeu intr-o relatie El ti-o va da. Cat despre controlarea sentimentelor, cred ca le poti controla pana la o anumita limita. Dragostea e o alegere. Alegi sa iubesti o persoana pana la moarte si sa respecti legamantul pe care l-ai facut in fata Lui Dumnezeu. Dragostea cere maturitate, nu cred ca eu am inteles prea mult ce inseamna dragostea la 17 ani. Aiurea! Eram copil...nici acum nu inteleg cu adevarat ce e. Tanjesc dupa ea....am teori peste teorii in ce priveste relatiile dintre doua persona si totusi am asa de multe de invatat. 1 Corinteni 13 ar fi definitia dragostei.....yea, dar daca stai sa te gandeti bine, e o definitie grea de aplicat. In fine, cred ca ma opresc aici ca de nu incep cu teoriile mele si nu mai termin, ca de obicei am multe de zic despre subiectul asta. mai presus de orice Dumnezeu este dragoste, si acolo ar trebui toti s-o cautam. Fie ca Dumnezeu sa ne ajute pe fiecare dintre noi sa gasim dragostea Lui care sa ne umple inimile. Numai binecuvantari!
raspunde acestui comentariu Tuesday, 07.12.04, 21:34:06Eu sunt cu teoria si sfaturile. Dar cand e vorba de viata mea, de mine si un "el"...aoleu!!! Chiar azi stateam si ma gandeam "O fi el?" ... "N-o fi el" ... Daca stau si ma gandesc la experientele trecute, atunci sustineam sus si tare ca "El e". Si au mai trecut doi -trei de "el" intre timp. Poate ca acum, cand nu sunt sigura... e chiar "el".... Si daca-l pierd? ... HELP!!!
raspunde acestui comentariu Thursday, 09.12.04, 00:27:18am scris un comentariu care s-ar putea sa te ajute. e la articolul muzica magica 2, daca nu ma inseala memoria. mai la sfarsit.
raspunde acestui comentariu Thursday, 09.12.04, 00:56:52servus dragilor!
raspunde acestui comentariu Thursday, 09.12.04, 18:25:42n-am timp acum de "dragoste", dar sper sa nu uit...o salut special pe Rona, si cred ca intr-adevar D-zeu ne cheama sa ne iubim pe noi si pe ceilalti, si sa uram pacatul din noi si din ceilalti - cred ca asta e Dragoste!
e fain sa te indragostesti..si pt unii se intampla asa de rar!...eu zic ca atunci cand esti indragostit merita sa iti exploatezi starea si sa fii happy pt ea, constientizand ca nu te implici asa cu totul..dar pur si simplu sa lasi sentimentele sa zburde, sa iti traiesti starea faina macar cat tine
..indragosteala nu e deloc dragoste..dar poate deveni 
raspunde acestui comentariu Wednesday, 14.09.05, 18:46:09Am si io o intrebare...de ce uneori nu poti sa-ti controlezi iubirea!? si de ce nu poti sa incetezi sa iubesti chiar dak iti impui?!...in sensu ca te-ai prins ca te-ai indragostit de cine nu trebuie dar nu te poti opri din a iubi...si pe langa asta si doare(destul de tare)...m-ar interesa niste idei si sfaturi de la voi...va zic mersi si Domnu sa va binecuvinteze pe toti!!!...si va rog sa nu ma luati al 11 metri ca de ce m-am indragostit dak in mare parte stiam ca nu prea ar fi avut rost dar sa va zic:A very small degree of hope is sufficient to cause the birth of hope...si dak pe langa asta mai esti optimist din cale afara si visator...nu se poate sa te abtii si sa nu-ti continui calea de a iubi in continuare...
raspunde acestui comentariu Wednesday, 14.09.05, 20:42:19Heh, cata dreptate ai. cateodata iubim din cale afara de puternic, chiar daca suntem perfect constienti ca e mai mult sau mai putin in zadar. genul acela de iubire in care simti ca esti in stare sa dai tot, sa renunti la tot ceea ce insemni tu, atat fizic cat si psihic, sentimental. si desi piedicile ti se ridica in fata din ce in ce mai mari si mai complicate, nu renunti. si mai mult decat atat, gasesti in tine forte nebanuite care sa te ajute sa razbesti. motivul? cred ca pot sa il ghicesc. altfel nu ne-am simti vii. ne-am conforma sa ne traim existenta noastra marunta, ne-am ascunde intr-un coltisor in care sa nu ne deranjeze nimeni, si, poate, am visa. de ce asa? de frica. de frica sa nu fim raniti. si sa nu ranim la randul nostru. dar oare merita? nici vorba. spun eu... pentru ca niciodata nu te simti mai implinit decat atunci cand iubesti. dak iubirea iti este si imartasita...atunci nu mai vorbesc! dar chiar si asa, cand suferi pe parcurs, cand simti ca nu mai poti, ca durerea e prea mare, realizezi ca are un fel de dulceata la care nu poti renunta.
raspunde acestui comentariu Thursday, 15.09.05, 10:06:16daca acum o sa spun ca "nu stiu", nu-i asa ca o sa sune absurd? ca si cand as fi vorbit degeaba? probabil. oricum iubirea este si va ramane una din marile minuni ale vietii. si poate singura pentru care merita sa lupti. cel putin pentru mine.
Intotdeauna am considerat relatia de prietenie si mai apoi casnicia lucruri extrem de importante cu care nu trebuie sa ma joc, pentru ca intreaga mea viata pe acest pamant si fericirea sau nenorocirea mea depinde de o alegere facuta in tinerete. De aceea am hotarat inaintea lui Dumnezeu ca nu voi avea nici o prietena inainte sau in timpul liceului pentru ca am considerat ca in perioada asta sunt imatur, necopt. Mai mult, stiam ca Dumnezeu nu binecuvinteaza neascultarea de El si L-am rugat mult sa ma curete, sa ma sfinteasca, sa pot fi un copil al Lui la care sa se uite cu placere. Deci ma pregateam cum stiam eu mai bine pentru un eveniment atat de frumos: intalnirea cu ea!
raspunde acestui comentariu Thursday, 15.09.05, 14:47:09Dupa liceu am auzit de o fata venita la studii in orasul meu, care vroia sa se integreze intr-o biserica sa poata sa creasca spiritual. Auzind ca fata e interesata de spiritualitate mi-a placut mult. Asa ca am incercat sa aflu cine e, am vrut sa o cunosc sa stiu cat mai multe despre ea. Am intalnit-o, am inceput sa povestim, curand iesiam in oras la o inghetata, o plimbare si dupa 4 luni am am devenit prieteni. In trecut promisesem lui Dumnezeu ca nu voi intra intr-o relatie de prietenie cu o fata pe care nu o cunosc asa ca 4 luni mi s-a parut un timp rezonabil in care sa pot cunoaste pe cineva. Eram in culmea fericirii si eram asa de sigur ca asta e fata pe care Dumnezeu mi-a randuit-o partenera pentru restul vietii. Am vorbit de casatorie si ne gandeam ce vom face dupa. Asta pana in momentul in care mi-a spus ca nu ma mai iubeste si ca ne vom desparti. I-am cerut explicatii si ce a facut ca durerea sa fie si mai mare a fost ca nu mi-a reprosat nimic legat de caracterul meu. Pur si simpu nu i-a placut felul meu de a fi. 2 zile n-am fost bun de nimic si in sfarsit simtit si eu ce a simtit Ieremia cand spunea ca nu mai are apa in cap sa poata plange. Vise spulberate! Temelia credintei mele a inceput sa se clatine, fetele au inceput sa-mi displaca; nu puteam intelege de ce mi se intampla mie asta!
Dupa ce mi-am revenit din esecul asta un lucru mi-a fost clar: n-am cunoscut-o destul, au fost multe lucruri pe care le-am vazut dupa ce am devenit prieteni, dintre care unele le-as fi condamnat daca n-am fi fost prieteni. (Doamne, daĂâ oarba-i dragostea!)
Acum sunt intr-o perioada de curtare. A inceput sa-mi placa o fata pe care o stiu de peste 10 ani. Am fost (si suntem) buni prieteni, cologi de scoala, colegi la AWANA(daca nu stiti ce-i asta nu-i bai), colegi la grupele de copii ale bisericii din care facem parte si nu mi-as fi inchipuit ca o sa-mi placa de ea. Am vazut-o crescand, o cunosc foarte bine, stiu care-i sunt dorintele, stiu punctele ei tari si slabe, o cunosc foarte foarte bine si imi place de o mie de ori mai mult decat prima. N-am nici o indoiala ca ea ar fi cea mai potrivita partenera de viata pentru mine. Ma tot intreb:cum de n-am Ăâvazut-oĂâ mai repede, ca pe langa toate calitatile pe care le are mai e si deosebit de frumoasa. E cea mai frumosa fata pe care o cunosc! Mai ramane un singur lucru si toate ar fi OK: sa accepte dragostea mea!
V-am spus toate astea pentru ca personal cred ca atunci cand vrem sa intram intr-o relatie de prietenie cunoastem atat de putin despre el (ea) si ni se pare ca totul o sa fie ok. Eu am riscat odata si am pierdut. Acum nu mai sunt dispus sa risc, Dumnezeu mi-a deschis ochii sa cad ca in jurul meu a exista o fata care-mi place asa de mult incat am hotarat sa o iubesc! Interesant, nu? Dar asta e adevarul in cazul meu! Sper, ma rog sa raspunda si ea dragostei mele!
Interesanta experienta Teo dar sunt in totalitate de acord cu tine....trebuie sa cunosti persoana bine...dar trebuie sa vezi si daca persoana este cea kare Domnul a scos-o in drumul tau...in multe cazuri ne inselam si credem(de fapt ``bagam mana in foc``) k este persoana potrivita si totusi ajunge in momentul in kare asha cum spunea si Teo vedem multe ``lucruri de condamnat`` . Atunci cum stim kare-i persoana???
raspunde acestui comentariu Friday, 16.09.05, 02:23:48Cred k trebuie sa fim mai atentzi la ce ne vorbeste Tata si sa ne stapanim sentimentele ...aici tre sa intervina si ratiunea.
Teo, si eu cred ca dragostea adevarata trece mai intai prin prietenie.
raspunde acestui comentariu Friday, 16.09.05, 09:48:31Ma bucur mult pentru tine si-I multumesc lui Dumnezeu pentru modul in care te-a crescut si ne creste pe fiecare dintre noi.
O sa ma rog pentru tine sa se faca lumina in relatia ta cu fata aceea deosebita despre care ne-ai povestit.
Multe binecuvantari!
multumesc, Momo!
raspunde acestui comentariu Friday, 16.09.05, 22:07:25