Ma gandesc la acea zi in care pentru inca o data in cer a fost o liniste deplina... linistea dinaintea plecarii, linistea in care Tatal si-a luat Fiul de mana si l-a condus spre iesire.

Ma intreb oare ce a simtit Dumnezeu Tatal atunci cand trebuia sa-l trimita pe pamant pe Isus? Isi trimise ingerul s-o instiinteze pe Maria, dar oare ce era in inima Lui cand momentul acela venise intr-adevar? Sigurul lui Fiu trimis in mijlocul unei haite de lupi.

Dumnezeu ne iubea si dorea ca noi sa fim rascumparati. Tot ceea ce Isus a facut a fost sa implineasca visul Tatalui sau: “eliberarea oamenilor din robia mortii”. Traind printre noi a ajuns sa ne iubeasca si a facut din visul Tatalui si visul Lui: “... ma rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede in Mine prin cuvantul lor” (Ioan 17:20).

Si ceea ce eu imi doresc este sa fac din visul Lui Dumnezeu si visul meu. Sa-i ajut pe oameni sa gaseasca adevarata cale in viata, sa-i invat ce-nseamna a trai adevarata viata.

alina