Dupa o zi grea de predicat, vindecat si explicat a o suta oara ucenicilor care e treaba cu Imparatia Cerurilor, Iisus s-a hotarat ca vrea sa treaca Marea Galileii: "Sa trecem in partea cealalta". Era extenuat.

S-au urcat in corabii, erau mai multi, si au iesit inspre larg. Iisus s-a pus langa carmaci, dar a adormit instantaneu.

Spre disperarea invataceilor, deasupra lor au inceput sa se adune o gramada de nori negrii. Nu era suficient ca era pe inserate - Iisus cam tot timpul avea un program prelungit cu oamenii - acum se si innora. [...]

Pe chipurile lor se putea citi usor iritarea si nu te miri. Dupa o zi intreaga de relatii cu publicul, de alergat incoace si incolo dupa invatatorul lor, dupa cateva incercari nereusite de a intelege parabolele spuse, stateau cu privirile agatate de norii de deasupra. "Atat ne mai lipsea, o furtuna!".

In mai putin de 10 minute s-a stîrnit o mare furtuna de vint, care arunca valurile în corabie, asa ca mai ca se umplea corabia. S-au tot agitat, au incercat sa scoata apa din corabie - era o invalmaseala de nedescris. La un moment dat, Petru in incercarea de a scoate apa din corabie se ciocneste de Iisus. Nu-i vine sa creada ochilor! Iisus, in loc sa-i ajute, doarme! Petru il scutura de umar si-i striga: "Invatatorule, nu-ti pasa ca pierim?".

Buimacit, Iisus se ridica frecandu-se la ochi si-si trece mainile prin par. Ii vede pe ucenici in culmea disperarii, vede valurile imense care se spargeau in corabie, si dintr-o data, striga cu putere: "Guraaa! Taci din gura!".

Instantaneu marea se face calma, si Petru ramane innlemnit cu privire la Iisus. Ceilalti ucenici, se intorc ingroziti. Au auzit vocea, au cunoscut glasul dar sunt socati de rezultat.

Iisus se uita la ei cu un zambet fin pe buze: "Pentruce sunteti asa de fricosi? Tot n-aveti credinta?"

-Dox
(Adaptare dupa Evanghelia dupa Marcu 4.35-4.41)