Autor: Emma Mocan

Imi place sa merg la biserica!

Imi place sa aud o cantare veche ale carei cuvinte profunde ma induioseaza sau o piesa noua a carei melodie ma emotioneaza. Imi place sa privesc oamenii care calca pragul bisericii si sa ma gandesc la cei care refuza sa umple cu prezenta lor spatiul in care ne apropiem de Divin. Imi place sa aud poezii simple, si nu pot sa nu ma gandesc la cat de tare complic prin rationamentele mele planul atat de cinstit al lui Dumnezeu cu privire la mantuirea omului. Imi place sa ma pierd in multimea de chipuri si sa ma gandesc la ziua mea, la sapatamana mea, la viata mea. Ma fascineaza lucrurile noi pe care le invat, tot asa cum ma bucura cele vechi de care imi este adus aminte. Incerc sa aplic la propria-mi persoana tot ce aud. Si incerc, astfel, sa devin un om mai bun, prin apropierea de Dumnezeu. La biserica gasesc liniste; gasesc pace, acea pace si mangaiere care intrece orice ratiune.

[...]

Poate mai mult decat orice, cred ca cele cateva ore pe care le petrec in templul lui Dumnezeu au o conotatie cu totul speciala, care depaseste sfera muzicii, a poeziei, a rugaciunii, a partasiei. E ceva mult mai maret, ceva ce depaseste fiinta mea, ceva ce copleseste orice ratiune si depaseste orice simtire.
Biserica este locul special in care prezenta lui Dumnezeu uneste oameni cu povesti atat de diferite. Biserica e spatiul in care, in bunatate, oameni diferiti simt impreuna, cred impreuna, se lasa atinsi de Duhul lui Dumnezeu, impreuna, si-si abandoneaza eul in favoarea unui “noi”.

Parintele Staniloaie spunea: “Acest “noi” nu e numai o alaturare de euri, ci o prezenta a eurilor celorlalti in mine, si a mea in ceilalti, fara anularea mea, fara anularea niciunuia. Ei sunt in mine cum sunt fratii unul in altul; si sunt toti uniti in Dumnezeu. (...) Cel pe care il iubesc imi este interior ca unui eu propriu, nu numai ca un tu, caci toata durerea lui se scurge in eul meu. Eul meu se intareste, se largeste, se completeaza prin eul lui, dar pe de alta parte, daca s-ar confunda total cu mine, nu mi-ar mai fi intaritori, mangaietor, si n-as mai simti bucuria de el si durerea pentru el.”

Imi place sa merg la biserica pentru ca simt prezenta lui Dumnezeu mai pregnant decat atunci cand nu-i dau o atentie speciala, si cred in trupul lui Hristos pentru ca acolo eul meu se topeste.