Please Register! on our site to be able to write messages reply to blogs and participate on our discussion forums. Click here if you forgot your password.
Parc
- Când nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu [12.06.08 11:41]
- Cuvinte reci de pe buze uscate [23.01.08 23:15]
- Solutii IT [17.08.07 13:08]
- Functia ambigua a televiziunii [12.08.07 12:39]
- Biblia si drepturile omului [14.02.07 11:59]
Downtown
- Lumea in care traim [06.07.08 01:50]
- mmmmmmiros [06.07.08 00:53]
- Stresiune in rugaciune :) [06.07.08 00:30]
- Ce o fost fain sau naspa azi? [05.07.08 23:27]
- Ce-ai spune daca.... [05.07.08 22:21]
Trăind… de dragul diavolului IMonday, 12.03.07
Autor: Norrishor
Atunci când ascultăm întocmai sau facem ceva după placul cuiva de bunăvoie, cu siguranţă acea persoană ne este cel puţin dragă. Şi, evident, facem cu drag lucruri pentru cei dragi, nu-i aşa? Dar întrebarea care se pune este „de dragul cui”?
Ne place să credem că îi iubim pe oameni, că ei înseamnă pentru noi mai mult decât noi înşine. Dar nu cumva de multe ori ne găsim în postura de a face lucruri tocmai de dragul nostru? Nu cumva totul se învârte în jurul nostru, iar noi suntem centrul universului? Nu cumva tot ce facem, toate deciziile pe care le luăm sunt în funcţie de ceea ce credem despre noi, în funcţie de cum ne-ar influenţa pe noi, în funcţie de consecinţele care ne-ar afecta? Da, de noi este vorba de cele mai multe ori. De multe ori tocmai de dragul nostru am da să-i ajutăm pe alţii şi nu doar pentru că ei ar avea nevoie de noi, ci pentru că e place să ni se admire bunătatea, dărnicia. De multe ori ne putem trezi rugându-ne pentru alţii şi nu pentru că ne pasă cu adevărat de ei, ci pentru că ne place să fim aplaudaţi, aclamaţi… Totul de dragul nostru… dar dacă ar fi doar atât…
[...]
Dar ne putem trezi că trăim de dragul celui de care ascultăm, de ale cărui şoapte ţinem cont mai mult decât orice… Aş vrea să pot spune că e vorba de Dumnezeu… însă, din păcate, este vorba de diavol… da, de dragul lui… e posibil să facem multe dintre lucruri. Ştiu că sună poate înfiorător, poate dureros, poate chiar nebunesc… dar, din păcate, de multe ori chiar aşa stau lucrurile. Ne e drag să facem multe din lucrurile recomandate de diavol, de e drag să stăm într-o stare de păcat în care să ne bălăcim chiar…
Ne e drag să-i ascultăm vocea, şoaptele… deşi e greu parcă de crezut, greu de înţeles, totuşi exact aşa facem. Şi, mai mult, diavolul însuşi ne e drag. Da, poate că v-aţi revolta şi aţi spune că… nu e adevărat… Dar dacă minţim… cum putem spune că nu ne e drag şi tatăl minciunii, dacă vorbim lucruri fără rost, dacă nu ne pasă de Dumnezeu? De dragul cui trăim dacă nu de dragul satanei? E dureros să auzi, să ştii asta, dar… dureros de adevărat!
Atunci când ascultăm întocmai sau facem ceva după placul cuiva de bunăvoie, cu siguranţă acea persoană ne este cel puţin dragă. Şi, evident, facem cu drag lucruri pentru cei dragi, nu-i aşa? Dar întrebarea care se pune este „de dragul cui”?
Ne place să credem că îi iubim pe oameni, că ei înseamnă pentru noi mai mult decât noi înşine. Dar nu cumva de multe ori ne găsim în postura de a face lucruri tocmai de dragul nostru? Nu cumva totul se învârte în jurul nostru, iar noi suntem centrul universului? Nu cumva tot ce facem, toate deciziile pe care le luăm sunt în funcţie de ceea ce credem despre noi, în funcţie de cum ne-ar influenţa pe noi, în funcţie de consecinţele care ne-ar afecta? Da, de noi este vorba de cele mai multe ori. De multe ori tocmai de dragul nostru am da să-i ajutăm pe alţii şi nu doar pentru că ei ar avea nevoie de noi, ci pentru că e place să ni se admire bunătatea, dărnicia. De multe ori ne putem trezi rugându-ne pentru alţii şi nu pentru că ne pasă cu adevărat de ei, ci pentru că ne place să fim aplaudaţi, aclamaţi… Totul de dragul nostru… dar dacă ar fi doar atât…
[...]
Dar ne putem trezi că trăim de dragul celui de care ascultăm, de ale cărui şoapte ţinem cont mai mult decât orice… Aş vrea să pot spune că e vorba de Dumnezeu… însă, din păcate, este vorba de diavol… da, de dragul lui… e posibil să facem multe dintre lucruri. Ştiu că sună poate înfiorător, poate dureros, poate chiar nebunesc… dar, din păcate, de multe ori chiar aşa stau lucrurile. Ne e drag să facem multe din lucrurile recomandate de diavol, de e drag să stăm într-o stare de păcat în care să ne bălăcim chiar…
Ne e drag să-i ascultăm vocea, şoaptele… deşi e greu parcă de crezut, greu de înţeles, totuşi exact aşa facem. Şi, mai mult, diavolul însuşi ne e drag. Da, poate că v-aţi revolta şi aţi spune că… nu e adevărat… Dar dacă minţim… cum putem spune că nu ne e drag şi tatăl minciunii, dacă vorbim lucruri fără rost, dacă nu ne pasă de Dumnezeu? De dragul cui trăim dacă nu de dragul satanei? E dureros să auzi, să ştii asta, dar… dureros de adevărat!
RSS 2.0 feed, print, email this article:
- RSS 2.0 feed of this article, including comments.
- You can [print] this article or [email] it.
Comments:
Add new comment:
Comments can be submitted only by registered users.
© 2006 aercurat.com | All rights reserved
da.. e adevarat.. viata noastra de cele mai multe ori reflecta ca suntem dedicati celui rau.. desi noi suntem perfect convinsi de contrariul. noi credem ca facem voia lui Dumnezeu, si ne mandrim in sinea noastra ca suntem mai buni ca altii, ca nu facem parte "din lume".. desi prin asta comitem cel mai urat pacat: mandria.. care a dus la caderea lui Lucifer, la caderea primului om.. si in cele din urma la caderea mea si a ta..
raspunde acestui comentariu Monday, 12.03.07, 20:53:22da...si eu ma gandeam ca de multe ori e asa. am observat cum actioneaza mandria asta de atat de multe ori si asa de subtil
raspunde acestui comentariu Monday, 12.03.07, 21:01:02Hy Norishor,
raspunde acestui comentariu Monday, 12.03.07, 22:08:34Ceea ce ai scris in articol este adevarat si cu siguranta multi care citesc articolul vor fii de acord cu mine.
Stii, in ultima vreme aud de prea multe ori, in jurul meu, cuvantul SFINTENIE.
D e cele mai multe ori ne jucam cu Dzeu, ne jucam cu autoritatea Lui si dorim sa ne apropiem de slava Lui.....dar este mult prea periculos....s-ar putea ca focul Duhului Sfant sa ne nimiceasca sau sa ne umpleb de puterea Lui...depinde mult de atitudinea noastra...de hotararile noastre pe care le luam inaintea Lui.....
acesta este gandul meu pe care il pun mai intai in viata mea si in mintea mea.
Sa ne ajute Dumnezeu sa fim stinti pentru ca El este Sfant si sa traim ceea ce spunem...Eu nu a vrea sa ma trezesc la sfarsit ca am trait degaba ca si tanara...verau ceva, si astept ceva din partea Lui, dar DOAR PRIN SFINTENIE....
sa ne ajute Dzeu!
multe binecuvantari!
bye
foarte real norishor...
ce ai scris mi-a amintit de o chestie p care am auzit-o mai de mult si m-a certetat profund: fiecare lucru pe care il faci, fie el cat de marunt este o inchinare...adusa lui Dumnezeu...sau diavolului
raspunde acestui comentariu Tuesday, 13.03.07, 17:26:52Ma bucur de reactiile voastre... Urmeaza si o a doua parte care sper sa va starneasca la fel de mult...
raspunde acestui comentariu Tuesday, 13.03.07, 18:13:58Ne este greu sa recunoastem, dar de multe ori facem ceea ce nu este placut in fata Domnului, cateodata ascultand, asa cum spunea Norrishor, de cei dragi noua, alteori ascultand de propriile noastre simtiri iar cateodata chiar de soapta celui rau. Doamne ai mila de noi, intareste-ne in credinta si pune in noi setea de a te urma fara compromisuri.
raspunde acestui comentariu Thursday, 15.03.07, 10:17:40