Mi-am batut mult capul sa scriu ceva, putin, macar 5 randuri, ca in final sa-mi dau seama ca nu sunt prea multe de spus despre acest subiect. In schimb avem multe, foarte multe de facut. Putina teorie, pe care oricum o stim foarte bine si multa practica. Pot sa va scriu si sa va tin un discurs briliant despre Trupul lui Cristos, atata vreme cat nu practic ceea ce predic ar fii fara rost. E adevarat, e o afirmatie valabila in orice aspect al vietii de crestin, dar mai ales in ce priveste cladirea relatiilor, lipirea madularelor unul de altul, construirea trupului lui Cristos.

Am gasit o ilustratie foarte sugestiva despre pasivitatea noastra si despre cat de bine cunoastem teoria si cat de putin ii dam voie lui Dumnezeu sa ne imbine, sa faca din noi toti acel puzzle superb numit TRUPUL LUI CRISTOS. Biserica, caci la ea se refera Cristos ca la trupul Lui, seamana cu un stadion. Pe un stadion adevarat, 10, 20, 30, 100 de mii de oameni cu acuta nevoie de miscare si exercitiu privesc la ceilalti 22 de oameni care la randul lor tanjesc dupa putina odihna, putina liniste si un strop de pace. Pe stadionul nostru, 100, 200, 500, 1376 de oameni privesc la 10, 20, 30 poate 100 de oameni care trag cu putere si duc efectiv biserica in spate. 1376 de oameni, fiecare dintre ei cu o acuta nevoie de a-si dezmorti si a-si intarii “muschii” spiritului, de a lucra in echipa cu restul. 100 de oameni care simt ca nu mai pot, ca-i tot mai greu, care se roaga, uneori disperati ca Dumnezeu sa faca ceva.

A venit timpul azi sa-ti reconsideri pozitia, sa iesi din pasivitate, sa-ti asumi riscurile unei schimbari (intre paranteze fie spus, cu Dumnezeu schimbarile nu aduc in final decat ceva foarte bun), sa iesi din starea de comoditate, sa suferi daca trebuie si va trebui cu siguranta.

Nu e mult de spus, insa e foarte mult de facut. Si ma tem ca nu-i chiar asa de usor de facut. Dar trebuie sa existe un punct, un moment in care sa te decizi ca trebuie sa faci ceva, pentru ca nu poti sta ca o lipitoare duminica de duminica. Si pentru ca am ajuns cu vorba la animale, dati-mi voie sa va amintesc ca exista doua tipuri de crestini: crestinii viermi, rame si crestini stalpi. Crestinii viermi, la fel ca si ramele se tarasc la si afara din biserica de doua ori pe saptamana, in timp ce crestinii stalpi sunt cei pe care Cristos isi construieste Biserica.

Nu exista alternativa! TU trebuie sa decizi daca vei cobori din tribune si vei intra in joc sau iti vei continua si pe mai departe viata sordida si plicticoasa de vierme!