Please Register! on our site to be able to write messages reply to blogs and participate on our discussion forums. Click here if you forgot your password.
Parc
- Când nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu [12.06.08 11:41]
- Cuvinte reci de pe buze uscate [23.01.08 23:15]
- Solutii IT [17.08.07 13:08]
- Functia ambigua a televiziunii [12.08.07 12:39]
- Biblia si drepturile omului [14.02.07 11:59]
Downtown
- Lumea in care traim [20.07.08 02:03]
- Schimba-mi nick-ul [19.07.08 23:09]
- poza-cuvant [19.07.08 23:08]
- you about me - photo mode [19.07.08 22:56]
- Ce-ai spune daca.... [19.07.08 22:54]
Un Dumnezeu nepăsător!Friday, 28.07.06
Autor: Norrishor
Era seară. Eram singură într-o cameră goală. Dar, pe cât era de goală camera, pe-atât era de plină de gânduri care păreau să mă înghesuie într-un colţ. Mi-am aruncat obrajii în pernă şi am început să plâng ca un copil care şi-a pierdut jucăria. Dar nu jucăriile mi le pierdusem. Îmi pierdusem încrederea în Dumnezeu, îmi pierdusem orice speranţa că totul va fi bine, nu-L mai simţeam pe Dumnezeu aproape, iar răceala singurătăţii îmi făcea sufletul să tremure din toate încheieturile. Singurele frânturi de cuvinte pe care le-am mai putut rosti răspicat au fost: „De ce, Doamne?”. Nu-L mai înţelegeam pe Dumnezeu. Nu puteam să înţeleg de ce îngăduise în viaţa mea atâtea probleme care atârnau prea greu pe umerii inimii mele. L-am acuzat de „NEPĂSARE”. Da, am crezut că Dumnezeul meu e NEPĂSĂTOR!
[...]
În acea seară nu puteam să mă gândesc la altceva decât la acel Dumnezeu al meu pe care îl iubeam şi care s-a transformat într-un Dumnezeu nepăsător. Dar era, într-adevăr, Dumnezeu nepăsător? Eu aşa credeam. Nu puteam să accept că Dumnezeu avea alte planuri pentru mine.
E greu să-L vezi pe Dumnezeu când îţi închizi ochii, e greu să-L simţi când Îl alungi din preajma ta…
Mi-a fost greu să înţeleg în acea seară că lui Dumnezeu îi pasă de mine, mai ales că lucrurile nu mergeau aşa cum mi-aş fi dorit. Singurul lucru pe care puteam să-l fac era să-l privesc pe Dumnezeu ca fiind singurul vinovat pentru cele întâmplate, iar singurul lucru pe care-l simţeam era că nu-i pasă de mine. Atât!
Au trecut multe alte seri până am înţeles dragostea şi răbdarea lui Dumnezeu, până să înţeleg că Lui îi pasă de mine, că inima Lui era mai frântă, mai zdrobită decât a mea şi că suferea că L-am îndepărtat de mine. El a avut încredere în mine, s-a bazat pe mine că voi putea trece prin încercarea care mi-a îngăduit-o, dar eu am crezut că lui Dumnezeu nu-i pasă şi, mai mult, credeam că El voia ca eu să sufăr.
Cea căreia nu-i păsa eram eu. Mie nu-mi păsa cu adevărat de Dumnezeu, pentru că dacă mi-ar fi păsat cu adevărat, atunci aş fi stat mai mult alături de El. I-aş fi auzit şoaptele: „Îmi pasă de tine, Eu chiar te iubesc, deşi ţie îţi este greu să înţelegi”.
Dacă Dumnezeu nu ar fi continuat să-mi repete aceste cuvinte , nu le-aş fi auzit vreodată, pentru că în seara aceea eram prea ocupată să-L Învinovăţesc pe Dumnezeu ca să-L mai şi ascult, eram prea egoistă privind la durerea mea, ca să-i observ inima Lui rănită.
Nepăsarea era a mea, nu a lui Dumnezeu. Oricât ar vrea, Dumnezeu nu poate să nu-i pese de mine. Acum ştiu asta. Acum îl înţeleg pe Dumnezeu.
Iar dacă e să mai plâng pentru un motiv, oricare ar fi el, acum aleg să plâng în braţele lui Dumnezeu, aleg să nu mai fiu singură, aleg să-mi las problemele în palmele Lui, aşteptând liniştită rezolvarea.
Un Dumnezeu căruia îi pasă. Acesta este Dumnezeul meu!
Era seară. Eram singură într-o cameră goală. Dar, pe cât era de goală camera, pe-atât era de plină de gânduri care păreau să mă înghesuie într-un colţ. Mi-am aruncat obrajii în pernă şi am început să plâng ca un copil care şi-a pierdut jucăria. Dar nu jucăriile mi le pierdusem. Îmi pierdusem încrederea în Dumnezeu, îmi pierdusem orice speranţa că totul va fi bine, nu-L mai simţeam pe Dumnezeu aproape, iar răceala singurătăţii îmi făcea sufletul să tremure din toate încheieturile. Singurele frânturi de cuvinte pe care le-am mai putut rosti răspicat au fost: „De ce, Doamne?”. Nu-L mai înţelegeam pe Dumnezeu. Nu puteam să înţeleg de ce îngăduise în viaţa mea atâtea probleme care atârnau prea greu pe umerii inimii mele. L-am acuzat de „NEPĂSARE”. Da, am crezut că Dumnezeul meu e NEPĂSĂTOR!
[...]
În acea seară nu puteam să mă gândesc la altceva decât la acel Dumnezeu al meu pe care îl iubeam şi care s-a transformat într-un Dumnezeu nepăsător. Dar era, într-adevăr, Dumnezeu nepăsător? Eu aşa credeam. Nu puteam să accept că Dumnezeu avea alte planuri pentru mine.
E greu să-L vezi pe Dumnezeu când îţi închizi ochii, e greu să-L simţi când Îl alungi din preajma ta…
Mi-a fost greu să înţeleg în acea seară că lui Dumnezeu îi pasă de mine, mai ales că lucrurile nu mergeau aşa cum mi-aş fi dorit. Singurul lucru pe care puteam să-l fac era să-l privesc pe Dumnezeu ca fiind singurul vinovat pentru cele întâmplate, iar singurul lucru pe care-l simţeam era că nu-i pasă de mine. Atât!
Au trecut multe alte seri până am înţeles dragostea şi răbdarea lui Dumnezeu, până să înţeleg că Lui îi pasă de mine, că inima Lui era mai frântă, mai zdrobită decât a mea şi că suferea că L-am îndepărtat de mine. El a avut încredere în mine, s-a bazat pe mine că voi putea trece prin încercarea care mi-a îngăduit-o, dar eu am crezut că lui Dumnezeu nu-i pasă şi, mai mult, credeam că El voia ca eu să sufăr.
Cea căreia nu-i păsa eram eu. Mie nu-mi păsa cu adevărat de Dumnezeu, pentru că dacă mi-ar fi păsat cu adevărat, atunci aş fi stat mai mult alături de El. I-aş fi auzit şoaptele: „Îmi pasă de tine, Eu chiar te iubesc, deşi ţie îţi este greu să înţelegi”.
Dacă Dumnezeu nu ar fi continuat să-mi repete aceste cuvinte , nu le-aş fi auzit vreodată, pentru că în seara aceea eram prea ocupată să-L Învinovăţesc pe Dumnezeu ca să-L mai şi ascult, eram prea egoistă privind la durerea mea, ca să-i observ inima Lui rănită.
Nepăsarea era a mea, nu a lui Dumnezeu. Oricât ar vrea, Dumnezeu nu poate să nu-i pese de mine. Acum ştiu asta. Acum îl înţeleg pe Dumnezeu.
Iar dacă e să mai plâng pentru un motiv, oricare ar fi el, acum aleg să plâng în braţele lui Dumnezeu, aleg să nu mai fiu singură, aleg să-mi las problemele în palmele Lui, aşteptând liniştită rezolvarea.
Un Dumnezeu căruia îi pasă. Acesta este Dumnezeul meu!
RSS 2.0 feed, print, email this article:
- RSS 2.0 feed of this article, including comments.
- You can [print] this article or [email] it.
Comments:
Add new comment:
Comments can be submitted only by registered users.
© 2006 aercurat.com | All rights reserved
dap foarte adevarat... atata tot ca sunt unele momente in care Dumnezeu alege sa taca... sau paote nul auzim noi.. dar shi atunci el este cu noi... char dak parca rugaciunile noatre nu au raspuns.. chiar shi atunci el este cu noi shi ne ajuta
o carte p[e care tiash recomanda so citeste este : When God Dowsn't Make Sense de JAmes DObson in ea explica mai detaliat chestia asta shi multe altele.. io nam reushit so temrin ca nus prea consecvent cu cititu da noah 
...
raspunde acestui comentariu Friday, 28.07.06, 10:38:21intrebarea asta "de ce?" eu cred ca e cea mai normala intrebare ce poate sa si-o puna cineva atunci cand crede ca asteptarile sau rugaciunile, cererile lui au fost inselate de catre Dumnezeu. Cred ca dorinta mea, dorintele noastre sunt prea egoiste ca sa putem vedea si ce are de spus Dumnezeu si toate merg pana la un punct in care observi ca, din dragoste pentru tine, El nu-ti mai "lumineaza" drumul...un drum care, la fel ca si dorinta initiala, pe atat de solitar pe atat de egoist...
raspunde acestui comentariu Sunday, 30.07.06, 10:42:33eu nu cred ca ar fi rugaciuni la care Dumnezeu sa nu fi raspuns vreodata.. pentru ca atunci cand nu`L intelegem noi nu avem "antenele" ridicate sa ascultam semnele Lui. personal cred ca orice rugaciune are un raspuns.. daca nu e raspunsul pe care il asteptai atunci e "asteapta! mai tarziu.."
raspunde acestui comentariuma incred in El caci stiu ca El imi vrea doar binele, de aceea m`a creat si de aceea El nu ingaduie nimic peste puterile noastre..
- acest comentariu a inspirat pe venom — #5
Sunday, 30.07.06, 21:04:09eu cred k ajungem in situatziile astea pentru ca nu Il cunoashtem destul pe Dumnezeu...
k nu ne incredem destul in El...
k nu cautam sa Il iubim mai mult...
personal... imi e greu sa intzeleg cum un om poate sa Il intzeleaga pe Dumnezeu... nu cred ca Dumnezeu trebuie sa se justifice in fatza noastra shi sa ne zica de ce face ceea ce face... asha k pana la urma urmei... intrebarea "de ce?" nu va primi un alt raspuns decat "pentru ca te iubesc!"
e ushor sa vorbim de lucrurile astea cand nu trecem prin ele... ce bine ar fi ca atunci mai mult ca oricand sa ne revina in minte astfel de ganduri... shi sa cautam mai mult sa Il iubim shi sa ne incredem in El... decat sa Il intzelegem...
...sunt Copilul Cerului
raspunde acestui comentariu Monday, 31.07.06, 02:08:14inspirat de Daris — #3 nush dak tot timpu ii ashteapta.. mai tarziu.. cateodata poate fi shi nu...
raspunde acestui comentariu Monday, 31.07.06, 12:05:47E greu să-L vezi pe Dumnezeu când îţi închizi ochii, e greu să-L simţi când Îl alungi din preajma ta…
raspunde acestui comentariu Tuesday, 01.08.06, 15:26:00- superb spus
tot ce se poate
raspunde acestui comentariu Tuesday, 01.08.06, 20:22:55dar eu ma refeream la altceva cand am zis "mai tarziu".. ma gandeam la sensu de "mai incolo" pana cand ajungem acolo sus. adica.. never..
'cautati intai imparatia cerurilor si celalalte vi se vor da pe deasupra' - asta arata ff clar ca Lui Ii pasa...
Stii, atunci cand gresim ni se pare ca Dumnezeu ne-a abandonat. Eu sunt un om al legii. Am tendinta sa condamn mai mult, sa zic ca nimic nu se intampla decat ca rezultat al deciziilor noastre si cateodata luam decizii proaste de ne vine sa ne dam cu capul de pereti dupa, dar suportam consecintele si asta e partea cea mai grea. Dumnezeu nu ne vrea niste robotei. El nu este nepasator, El ne lasa pe noi sa luam decizii. Atunci cand luam decizii bune Il binecuvantam pe Dumnezeu, cand deciziile sunt proaste Il acuzam pe Dumnezeu care n-are nici o vina. Doamne, ajuta-ne sa ne numaram bine zilele!
raspunde acestui comentariu- acest comentariu a inspirat pe j4ever — #9
Wednesday, 02.08.06, 07:30:45inspirat de copilu — #8 corect copilu...
asha-i... luam neshte decizii de toata prashtia shi dak nu iese cum vrem noi.. apoi nu noi suntem de vina...
ash vrea sa fim mai responsabili... sa ne putem asuma consecintzele faptelor noastre... sa nu mai dam vina pe altzii shi pe situatzie shi asha mai departe...
...sunt Copilul Cerului
raspunde acestui comentariu Thursday, 03.08.06, 18:29:58recomand cu mare placere si cu seriozitate cartea "Dumnezeu este mai aproape decat crezi". intelegi ca Dumnezeu e tot timpul langa tine, asta inseamna ca He cares about you. imi place cum zice John Ortberg despre interesul Lui: 'fiecare aspect al vietii mele - munca, relatiile, pasiunile, treburile casnice - este de un enorm si real interes pentru Dumnezeu'. poate zici ca nimanui nu`i pasa de tine.. dar iata ca exista Cineva...
raspunde acestui comentariu Friday, 04.08.06, 22:08:02eu am ajuns la concluzi ca Dumnezeu e mai interesat de detaliile vietii mele fata de cat de interesata sunt eu... amazing!
raspunde acestui comentariu Monday, 07.08.06, 12:45:22