Autor: Dox

Am fost impresionat intotdeauna de modul in care Dumnezeu isi alege colaboratorii pe Pamant. Ii alege intotdeauna pe cei slabi, si asta pentru ca noi cei care privim inapoi sa ne aducem aminte ca in “economia” lui Dumnezeu nu cel tare este cel care invinge, ci cel care se increde si se teme de Dumnezeu.

Dupa sapte ani in care vecinii lor i-au facut una cu pamantul - violuri, crime, abuzuri de tot felul, Israelitii se pleaca in sfarsit pe genunchi si cer ajutorul lui Dumnezeu. E fascinant modul in care El raspunde. Isi trimite ingerul la un tanar care ascundea recoltele de invadatori si i se adreseaza “Buna viteazule!” Iti vine sa razi cand te gandesti: omul asta se ascunde cu coada intre picioare, si Dumnezeu ii spune viteaz! Nu-mi dau seama daca i-o spune ironic sau ca sa-l incurajeze... tind sa cred ca putin din fiecare.

E interesanta conversatia ingerului cu Ghedeon, tanarul israelit... dar nu vreau sa ma opresc aici. Va las voua placerea de a savura acest dialog indeit.

[...]


Vreau insa sa ma opresc la modul in care Dumnezeu il foloseste pe acest erou obisnuit... Ii spune sa mearga la razboi impotriva unei armate “cata frunza si iarba”. El da de stire in tara, i se aduna treizeci si doua de mii de oameni. Nu e mult comparativ cu peste o suta de mii de soldati din taba adversa, dar e ceva totusi. Dumnezeu ii spune, hmm, sunt prea multi. Trimite-i acasa pe cei carora le este frica. Raman zece mii. Dumnezeu ii spune, hmm, sunt prea multi. Si mai trimite o tura de noua mii sapte sute de soldati acasa. Ramane Ghedeon cu trei sute de oameni sa lupte impotriva unei armate de o suta de mii de soldati. Astea da sanse de castig!

Daca citesti mai departe, vezi cum Dumnezeu practic lupta pentru Israel si ei obtin o victorie rasunatoare. Trei sute de oameni, impotriva unei armate pe cinste.

Imi dau seama ca e suficient sa cer ajutorul lui Dumnezeu, sa ma smeresc, sa-mi accept limitarile si El imi vine in ajutor. E adevarat, are El stilul lui de a face asta, dar o face. Si nu doar atat. Ma poate folosi pe mine, un om obisnuit, sa schimbe pe altii, care la randul lor, vor deveni eroi obisnuiti, dar totusi, atat de neobisnuiti. Slabi, ascunzandu-se de dusmani, umiliti de atatea caderi... si totusi Dumnezeu alege sa vina la mine, sa vina la tine, cel care probabil in ochii lumii nu esti decat un adolescent care de-abia afla ce e viata, un tanar care nu stie prea multe.

Ai fost jos de atatea ori, ca te-ai plictisit sa te mai gandesti sa te ridici si incercarile tale de a-ti schimba viata au esuat de fiecare data. Te-ai ascuns de atatea ori de Dumnezeu si de oameni incat nu mai stii ce vrei si incotro te indrepti. Adu-ti insa aminte ca tu esti colaboratul preferat al lui Dumnezeu. Pentru oameni ca mine si ca tine s-a coborat pe pamant, a umblat printre noi, si ne intelege fiecare cadere, fiecar pas gresit. Plange alaturi de noi si ne cunoaste durerea si dorintele.

Are insa atatea lucruri ascunse care stau gata sa fie descoperite, si atatea de oferit celor care n-au nici o nadejde. Nu dispera. Esti un om “comun” plin de intrebari fara raspuns, obosit si plin de rani. Cu toate astea, poti deveni urmatorul erou care odata, va sta langa Fiul lui Dumnezeu, vei fi numit fiu sau fiica a Celui Prea inalt, si toti vor fi uimiti sa alfe, ca ai fost... un erou obisnuit, si totusi, atat de neobisnuit.