Please Register! on our site to be able to write messages reply to blogs and participate on our discussion forums. Click here if you forgot your password.
Parc
- Când nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu [12.06.08 11:41]
- Cuvinte reci de pe buze uscate [23.01.08 23:15]
- Solutii IT [17.08.07 13:08]
- Functia ambigua a televiziunii [12.08.07 12:39]
- Biblia si drepturile omului [14.02.07 11:59]
Downtown
- Ce-ai spune daca.... [05.07.08 02:28]
- dorinta corrupta :) [05.07.08 02:27]
- 'zicatori' [05.07.08 02:26]
- Ce pot face cu el... [05.07.08 02:24]
- acrostih [05.07.08 02:22]
Unde ne sunt îmbrăţişările?Wednesday, 19.04.06
În mai puţin de o săptămână, două dintre cele mai dragi persoane din viaţa mea mi-au adus vestea: „a murit...!”. Zilele trecute... viaţa mea atârna de un băţ de chibrit pe care, din fericire, n-am apucat să-l aprind (fratele meu uitase aragazul deschis de câteva ore...). Acum o lună, pe trecerea de pietoni, prietena mea a fost accidentată grav... pentru că maşina mă evitase pe mine. Veştile rele sunt la ordinea zilei... tot ce-am construit pare distrus adesea...
În astfel de momente... vrei să plângi. Nu e uşor să le-nţelegi... aşa că nu-ţi trebuie cuvinte, sfaturi, nici măcar încurajări. Parcă mai degrabă ai vrea să-i vezi pe cei din jur la fel de slabi ca şi tine, confruntându-se cu aceleaşi probleme; slabi, nu puternici (cum îmi spunea colega mea, astăzi). Şi parcă... vrei doar să fii îmbrăţişat de un prieten drag, care ştie să-ţi asculte tăcerile. Dar unde ne mai sunt îmbrăţişările? Mie… mi-au lipsit... zilele acestea. Poate cel mult cei care ne sunt departe ar vrea să ne strângă la piept...
Să-i acuz pe prietenii mei că nu sunt destul de buni? Să le spun că nu ştiu să fie prieteni adevăraţi pentru că nu au ştiut să îmi dea acea îmbrăţişare în locul unor întrebări aşa de reci şi banale, în acelaşi timp, precum: „ce s-a întâmplat?” sau „Cum te mai simţi?”. Nu, nu am să-i acuz. Aleg să-i iubesc... fără să pun condiţii.
„Lăsă-mă să fiu slabă de data aceasta...” mi-am zis în gând, cu sufletul încovoiat de durere. „Lasă-mă să fiu slabă, să plâng, astăzi... nu pot să fiu la fel de puternică...”. Dar cine să-mi audă tăcerile? Urechile sufletelor noastre încă nu ştiu să asculte astfel de cuvinte nerostite.
Dar ţie vreau să-ţi spun... OAMENII VOR UITA ÎNTOTDEAUNA CE LE-AI SPUS, DAR ÎNTOTDEAUNA ÎŞI VOR AMINTI CUM I-AI FĂCUT SĂ SE SIMTĂ! Am învăţat asta de la o bună prietenă de-a mea şi... mi-a fost învăţătură de minte! Am înţeles că nu totdeauna cuvintele pot face ceva. Sunt momente în care trebuie să ştii să asculţi şi tăcerile celuilalt. Să nu spui nimic, cel mult... doar câteva cuvinte şi să îmbrăţişezi. Să taci şi să îmbrăţişezi. E cel mai bun lucru pe care poţi să-l faci în astfel de momente!
Am uitat să îmbrăţişăm. Am uitat să le arătăm prietenilor că le suntem aproape. Dar, chiar le suntem APROAPE? Ştim să le fim alături?
Să taci şi să îmbrăţişezi, să îmbrăţişezi şi să taci. Atât…
Dacă erai prietenul/prietena mea… m-ai fi îmbrăţişat?
Şi ca mine… sunt atâtea persoane…
Unde ne sunt îmbrăţişările?
-Norrishor
RSS 2.0 feed, print, email this article:
- RSS 2.0 feed of this article, including comments.
- You can [print] this article or [email] it.
Comments:
Add new comment:
Comments can be submitted only by registered users.
© 2006 aercurat.com | All rights reserved
Imbratisarile adevarate pornesc din...iubire,iubirea de Dumnezeu,de semeni!
raspunde acestui comentariuParadoxal,exista si imbratisari inafara contextului,sincere dar...inconstiente!
Cele mai multe imbratisari insa ,sint de complezenta!
Dar intotdeauna imbratisarile care mingiie,care diminueaza durerea,care reprezinta un balsam,au ca sursa dragostea lui Dumnezeu care ne uneste!
Acestea vor ...dainui in eternitate!
...Celelalte imbratisari au un efect ...paleativ si sigur,vor dispare o data cu existenta terestra!
- acest comentariu a inspirat pe norrishor — #4
Wednesday, 19.04.06, 10:46:21"Prietenia este un sentiment de nepretuit si ceea ce ii reda adevarata sa valoare este faptul ca se intalneste rar.Prietenia nu se distribuie unuia si altuia,numai pentru faptul ca acestia si-au impartit primejdia,temerile,painea si bucuriile,intocmai ca si iubirea ,ea e un sentiment puternic care se cultiva incet si sigur."
raspunde acestui comentariu Wednesday, 19.04.06, 11:00:01(Lionel Terray)
"Cel mai mare lucru pe care-l poti face pentru un prieten nu este sa-i dai din bogatiile tale,ci sa i le scoti la iveala pe cele care sunt ascunse in el insusi."
raspunde acestui comentariu(Benjamin Disraeli)
- acest comentariu a inspirat pe Valiuc — #6
Wednesday, 19.04.06, 11:03:45inspirat de Valiuc — #1 Chiar ma intrebam daca in cer... vor mai fi imbratisari...
Si mi-a placut ca pana si Biblia vorbeste de imbratisari... sunt mai multe sensuri ale acestora... dar va las pe voi sa le descoperiti...
Intrebarea pe care mi-o pun si mie e... daca exista aceste imbratisari... cat de sincere sunt ele... sau daca nu cumva imbratisarile noastresunt aca ale unui paianjen... care tese in jurul celui "imbratisat" o panza care, desi dulce, e totusi amara...
raspunde acestui comentariu Wednesday, 19.04.06, 11:26:17Desi au existat prietenii adevarate relatate de Biblie si istorie,desi sint prietenii cotidiene reusite,totusi acestea au fost si pot fi stinse in orice moment datorita subiectivismului egocentric dobindit prin genomul pacatului!
raspunde acestui comentariu Wednesday, 19.04.06, 11:57:29Desi nevazut,dar prezent,desi departe dar si printre noi Isus ne ofera si garnteaza o prietenie 100%durabila indiferent de calmitati naturale,sociale,familiale,pe termen infinit!
Haideti sa ne imprietenim cu El!
inspirat de ely_budean — #3
raspunde acestui comentariu Wednesday, 19.04.06, 12:02:28Prafrazindu-l pe Disraeli as putea spune ca a scoate la iveala bogatiile sufletesti ale prietenului tau,nu garanteaza atitudinea lui ulterioara!Totul este functie de calitatea ...prietenului sau a prieteniei!
mi-am dat si eu seama ca oamenii uita cuvintele pe care le spui dar isi vor aduce aminte in schimb de felul in care i-ai facut sa se simta...
raspunde acestui comentariu Wednesday, 19.04.06, 13:08:47chiar daca sunt indragostit de cuvinte, uneori ele devin inutile.vrem MAI MULT.mult mai mult.vrem imbratisari si iubire.vrem caldura.vrem lumina.vrem un Dumnezeu concret pentru o vindecare autentica.
exista imbratisari adevarate capabile sa vindece rani!cu o conditie...sa renunti la EGOISMUL din tine.cel care imbratiseaza nu trebuie sa profite de slabiciunea celuilalt.nu trebuie sa imbratiseze din dorinta de a fi la randul lui imbratisat.cam asta e...
in momentul in care ne vom vindeca de egoismul din noi nu vom mai tese niciodata panza amara despre care vorbeai...
e greu sa sti cum sa actionezi in momente ca acestea...eu una nu cred ca as fi stiut ce sa fac. dar sunt unii oameni care nu vor sa recunoasca ca au nevoie de imbratisari si tu ca persoana care participi la suferinta ei, nu stiu cum sa te exprimi. dar tot timpul va fi ceva de facut...ce? nici eu nu stiu, cred ca depinde de situatie.
raspunde acestui comentariu Wednesday, 19.04.06, 13:24:04Atunci când e bolnavă sau face vreo poznă sau se accidentează (cade, se loveşte cu vreo jucărie etc), copilul meu (3 ani şi 7 luni) reacţionează astfel: plânge, întinde braţele spre mine şi vine la mine să o îmbrăţişez. Dacă o strâng în braţe şi ea mă îmbrăţişează şi se cuibăreşte în mine iar plânsul încetează. Dacă refuz, se ţine c scaiul de mine şi plînge şi mai tare. Pur şi simplu tânjeşte după o îmbrăţişare, cerşeşte o îmbrăţişare. Urmărindu-i reacţia am, constatat că îmbrăţişarea mea sau a tatălui ei îi conferă o "siguranţă". Siguranţa că este înţeleasă, iubită, ajutată atunci când este într-o situaţie de impas. Suntem noi, adulţii, altfel? Ca şi copil al Lui, personal tânjesc după îmbrăţişarea Tatălui şi sunt momente în care, în mod inexplicabil, simt îmbrăţişarea Lui, simt mângîierea Lui şi astfel îmi găsesc alinare. Însă, de f. multe ori, simţim nevoia unei îmbrăţişări omeneşti. Deseori, o îmbrăţişare sinceră într-un moment potrivit te face să te ridic din valea în care eşti şi să-ţi continui alergarea. Personal am constatat însă că f. greu mă decid să fac eu acest gest, să îmbrăţişez şi asta, pentru că mă gândesc cum ar putea să interpreteze celălalt gestul meu. Uneori, durerea aproapelui meu mă contaminează astfel încât mă prăbuşesc şi eu şi aceasta nu ar fi o încurajare pentru cel în cauză. Alteori, atunci când eul meu se încăpăţânează şi refuză să ofere acest gest simt un impuls atât de puternic încât mă duc şi îmbrăţieşez persoana în cauză. Astfel înţeleg că eu nu am puterea să iubesc, să mnângâi, ci Cel care este în mine. Iubirea lui Dumnezeu este aceea care coboară în mine şi se transmite mai departe, celui de lângă mine. Nu putem primi dacă nu dăruim. Sau pentru că primim trebuie să dăruim.
raspunde acestui comentariu Wednesday, 19.04.06, 16:40:37Concluzia la care am ajuns e ca articolele mele cuprind niste cuvinte destul de sarace. Ceea ce starneste ele, articolele, e important... o bogatie a cuvintelor voastre, cele mai multe spuse din experientele de zi cu zi... si asta ma farmeca, imi da o stare de bine si ma face sa invat si eu, la randu-mi, de la voi.
raspunde acestui comentariu Wednesday, 19.04.06, 16:57:36pretuiesc mai mult decat credeti gandurile voastre! culeg viata... din ele! multumesc tuturor, pentru fiecare cuvant... asa de incurajator!
Va imbratisez
corectie!!!
Ceea ce starnesc ele, articolele,....
raspunde acestui comentariu Wednesday, 19.04.06, 17:00:36da intr-adevar o imbratisare sincera poate face mult mai mult decat cuvintele;
raspunde acestui comentariumie mi-au facut mult bine, chiar in timpul cand nu simteam nimic din caldura lor pentruca ma simteam complet lipsita de viata; le primeam imbratisarile nestiind cum sa raspund la ele, dar cu timpul au inceput sa ma-mi incalzeasca sufletul pana in momentul cand mi-a dat Taticu o imbratisare asa de dulce care a aprins flacara vietii mele din nou
- acest comentariu a inspirat pe carmencita_sweet — #15
Thursday, 20.04.06, 08:07:59I need a hug!
raspunde acestui comentariu- acest comentariu a inspirat pe norrishor — #14
Thursday, 20.04.06, 11:06:17inspirat de dutzuway — #13 Da, intr-adevar, uneori trebuie sa fim noi cei care cer imbratisarile, pentru ca tacerile noastre nu pot fi auzite sau nu pot fi intelese. Trebuie sa ii invatam pe oameni sa descopere acele momente in care strigatul nostru mut se indreapta spre ei...
raspunde acestui comentariu Thursday, 20.04.06, 12:31:06inspirat de hope — #12 Si eu zic ca o imbratisare sincera face mult mai mult decat niste cuvinte.De multe ori cuvintele sunt de prisos, dar o imbratisare sincera ajuta aproape intotdeauna.De exemplu, fratele meu a trecut printr-o suferinta si am vazut ca l-au ajutat mult mai mult imbratisarile mele decat l-ar fi ajutat sfaturile mele.
raspunde acestui comentariu Thursday, 20.04.06, 12:42:06...
dar se intampla sa ajungem prinsi in situatii in care, oricat de mult am vrea, nu putem da o imbratisare. cuvinte nespuse. idei nerostite. sentimente ascunse.
Presupun ca la un moment dat, cand nu mai este nimic de facut, o imbratisare este singurul lucru care poate salva o prietenie veche, sau macar o poate incheia bine.
O imbratisare sincera este unul din acele lucrurile marunte ale vietii care ne lipsesc atunci cand nu le avem!
..poate ar trebui sa zambim mai putin si sa ne aratam mai mult adevaratele sentimente
raspunde acestui comentariu- acest comentariu a inspirat pe norrishor — #17
Friday, 21.04.06, 15:09:38inspirat de ciupanezu — #16 Cuvintele tale... m-au patruns adanc. Si stiu ca ai avut mare dreptate cand ai spus ca ar trebui mai degraba sa renuntam la a zambi, fiind gata de a fi noi insine... Insa mai e o problema... ca, de multe ori, nu suntem asa cum ar trebui sa fim.
raspunde acestui comentariu Friday, 21.04.06, 16:55:12Ne lipseste un burete cu care sa ne stergem zambetul fatarnic de pe fata si, totodata, ne lipseste puterea de a face din mainile noastre niste aripi... care sa imbratiseze in momentele cele mai potrivite, pentru ca pana si pentru imbratisari... este... o vreme.
...
In unele situatii, ne lasam dusi de viata si nu mai e atat de usor sa dam ori sa cerem o imbratisare, ori sa plangem...
aparent paradoxal, dar e mult mai usor sa razi, pentru ca zambetul tradeaza
...
raspunde acestui comentariu Friday, 21.04.06, 17:30:21in ultima instanta faza asta despinde tot de experienta: trebuie sa ne deprindem cu purtatul poverilor, cu a oferi prietenului/fratelui/aproapelui un umar pe care sa planga... ne putem cunoaste de 10 ani, putem sa fi copilarit impreuna, sa fim "prieteni de-o viata", dar daca intre noi n-a fost nicicand ceva crestin, relatia aia de frati si surori, daca n-am depasit stadiul de superficialitate in relatii, cu "impliniri" si "satisfactii" ieftine (cu filme si glume si umor la fel de ieftine, sau discutii lumesti infestate de senzualism si materialism) de unde un sprijin real in fratele tau? ce anume sa-l faca sa planga cu tine daca trebuie, in loc sa se-ncrunte tot pe dinauntru ca-i strici buna dispozitie? de unde empatie adevarata si nu o compatimire care sa te faca sa te simti mai prost ca ti-ai varsat amarul? de unde lacrimi sincere si tacere, in loc de zambete egoiste si clisee?...
raspunde acestui comentariu Sunday, 23.04.06, 13:32:53si toate astea exista! le avem in realitatea de "frati si surori"; trebuie doar sa le revendicam si sa incepem sa ne deprindem cu ele.
Ideea e ca toti aud ceea ce spui.Prietenii asculta ceea ce spui dar,cei mai buni prieteni asculta si ceea ce nu spui!"Dragostea se manifestă numai prin faptă, iar fapta este expresia dragostei."
M. M. Prişvin
raspunde acestui comentariu Sunday, 23.04.06, 21:26:58ce buna intrebare! unde ne sunt imbratisarile? am uitat sa ma mai intreb asta da sa mai intreb prieteni sau prietenu, k pot sa zic k nu am mai mult de unu!!!sti cand afli care ii adevaratu prieten, at cand esti la necaz si disperare k iti trimite un mesaj si iti spune nu fa asta k cineva te iubeste si te asteapta acasa!!! si in momentul ala parca prinzi aripi si uiti de tot si renuntzi la tot ce ai vrut sa faci in momentul ala...ii ca si o imbratisare de la distanta!!! nu stiu ce sa fac sa va spun sau sa nu va spun!! da vreau sa ma descarc, unele persoane miau spus k sunt bolnav din cauza a ceea ce am vrut sa fac!! tu ai zis k ai fost la un cribit distanta de moarte eu am fost la un pas de moarte, un pas de al meu,in fata mea era o apa mare si in mintea mea era intuneric si acea simpla imbratisare prin mesaj mia facut lumina si multumesc celui care a facut asta si acuma si in veci de veci...insa mai am o problema numa imbratises prea des cu cel care sigur nu ma lasa nici acuma niciodata la greu si fara imbratisare...acela este ISUS!sper sa repar si aceasta problema...si inca odata iti multumesc -Norrishor pt ca acuma seara mai ajuta sa mai urc un norishor si spre cer si spre prieteni mei, poate k ei vreau sa ma imbratiseze da ii refuz eu, trebuie sa mai meditez, da iti multumesc!!!
raspunde acestui comentariuacuma la sf ma intreb dc mam ridicat in picioare sa va spun ce am pe suflet da multumesc k am facut asta!!!
the reason for who he died on the crose is me,
OrIgInaL
- acest comentariu a inspirat pe norrishor — #22
Sunday, 23.04.06, 23:57:58inspirat de OrIgInaL — #21 As vrea sa te asigur ca toti trecem intr-un fel sau altul printr-un moment ca acesta. Probabil inca esti confuz. Singurul lucru pe care vreau sa ti-l spun este "Nu-l fa!", in cazul in care va mai aparea vreun astfel de gand. Nu vreau sa te invinuiesc, nu vreau sa te aplaud, vreau sa te intelg. atat... si daca as putea cumva sa te incurajez, n-as face decat sa-ti povestesc din experientele mele de viata si, poate, despre pofta mea de viata. Avem un Hristos viu. avem atatea dovezi ca El este de partea noastra, ca vrea sa fim fericit... trebuie doar sa intelegem fericirea in termenii Lui. mi-ar placea sa continuam aceasta discutie. sper ca acum esti mai bine...
daca-mi permiti, primeste o imbratisare sfanta din partea mea...
raspunde acestui comentariu- acest comentariu a inspirat pe OrIgInaL — #24
Monday, 24.04.06, 18:17:26La ultima "dezamagire", cativa prieteni mi-au spus "fii tare, treci tu peste asta", dar una dintre ei doar m-a imbratisat.
raspunde acestui comentariu Thursday, 27.04.06, 14:12:58inspirat de norrishor — #22 asa zic si eu de fiecare data dupa ce fac asta k nu o sa mai fac si trece o perioada si iarasi imi vin ganduri "negre"!mi o ciuda pe mine de moarte, decate ori cand ma striga dumnezeu sa ma ridic si sa il proclam parka mam lipit de scaun si nu ma pot ridika sa il imbratisez si apoi sa ii imbratisez pe ceilalti cu caldura lui!! da cand ma striga cel cu ganduri negere imediat ma ridic!dc?!?!?multumesc norishor pt imbratisarea sfanta!! aveam nevoie!
raspunde acestui comentariu Friday, 28.04.06, 12:10:04motivu pt moartea pe cruce am fost eu!!
OrIgInaL
Uite, azi vreau sa ma asez pe scaun alaturi de tine. Poate asta te va incuraja. Ne vom ridica impreuna sa primim imbratisarea Tatalui. Trebuie sa prinzi curaj. Nu mai avem mult de trait aici. Merita sa facem pasul acesta. N-o sa ne mai lase din bratele Lui.
Uite, ia-ma de mana. Ne ridicam impreuna...
raspunde acestui comentariu Saturday, 29.04.06, 09:47:18Asa... uite... vezi... putem... poti...
Sunt aici, alturi de tine, chiar daca nu poti sa ma vezi, totusi poti sa simti inca... parfumul dragostei Lui, din imbratisarea mea...
ultimul mesaj a fost in special pentru OrIgInaL...
raspunde acestui comentariu Saturday, 29.04.06, 09:49:38multumesc norrishor...
raspunde acestui comentariu- acest comentariu a inspirat pe norrishor — #28
Thursday, 04.05.06, 10:19:05inspirat de OrIgInaL — #27 Chiar daca suntem la asa o departe... incearca sa ne simti aproape... suntem aici, alaturi de tine... Trebuie doar sa ne tragi de maneca atunci cand ai nevoie de noi...
raspunde acestui comentariu Thursday, 04.05.06, 18:08:58